Încălzirea globală și impactul asupra securității României

Încălzirea globală este creşterea continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor, constatată în ultimele decenii.

Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeţei Pământului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.

Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă susţinută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei poluanţilor care influenţează viteza încălzirii.

Clima se schimbă datorită forcingului extern, în funcţie de influenţa deplasării pe orbită în jurul Soarelui, erupţiilor vulcanice şi efectului de seră. Ponderea diverselor cauze ale încălzirii este în studiu, dar consensul oamenilor de ştiinţă este că principala cauză este creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră datorită activităţilor umane din epoca industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, există şi alte ipoteze, care atribuie încălzirea variaţiilor activităţii solare.

Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerţia termică a solului şi oceanelor duce la presupunerea că starea curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă concentraţiile gaselor cu efect de seră s-ar menţine la cele ale anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C.

Astfel, una dintre cauzele incalzirii globale este efectul de sera. Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza radiaţiei reflectate de aceasta, care, în condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi reflectată înapoi spre suprafaţă. Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă, cu o pondere de 36 - 70 % urmaţi de dioxidul de carbon, cu o pondere de 9 - 26 %, metanul, cu o pondere de 4 - 9 % (la cantităţi volumice egale, metanul produce un efect e seră mai important decât dioxidul de carbon, însă datorită concentraţiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm efectul global este mai mic, cam un sfert din cel al CO2. De la începutul revoluţiei industriale concentraţia de metan în atmosferă a crescut cu 149 %) şi ozonul, cu o pondere de 3 - 7 % (efectul de seră global al ozonului este greu de estimat exact, ultimele rapoarte ale IPCC estimează acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de carbon). Alte gaze care produc efect de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile şi fluorura de sulf.

Efectul de seră al vaporilor de apă este însă natural şi nu există nicio posibilitate tehnică de a influenţa cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de încercarea de a reduce temperatura.

Alte cauze deosebit de importanea a incalzirii globale sunt fenomenele sinergice. Vulcanismul contribuie la încălzirea globală în două moduri: prin gazele cu efect de seră (în general CO2) care sunt conţinute în magmă si prin cenuşa vulcanică şi aerosolii sulfuroşi care obturează radiaţia solară.

Insa, cea mai importanta cauza declansatoare a incalzirii globale reprezinta efectul antropic. Activitatea umană în perioada industrializării a dus la : emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili pentru transporturi, încălzire, climatizare, producerea curentului electric în termocentrale şi în industrie. Creşterea emisiilor de CO2 este agravată de defrişări, care se datorează tot activităţii omului, defrişări care reduc cantitatea de CO2 absorbită de plante; emisii de metan, ca urmare a activităţilor agricole, cum ar fi creşterea vacilor şi cultivarea orezului, datorită scăpărilor prin neetanşeităţile conductelor de transport şi distribuţie a gazului metan precum şi datorită utilizării solului; emisii de N2O ca urmare a folosirii îngrăşămintelor chimice şi a arderii combustibililor fosili; emisii de compuşi halogenaţi datorită utilizării freonilor în instalaţiile frigorifice, în instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi ca agent de propulsie în sprayuri, precum şi datorită utilizării hexafluorurii de sulf ca protecţie împotriva arcurilor electrice; creşterea concentraţiei aerosolilor, ca urmare a activităţilor industriale, de exemplu mineritul la suprafaţă.

Efectele incalzirii globale se manifesta asupra atmosferei, hidrosferei, litosferei si mai ales asupra biosferei in mod negativ.

Astfel, efectele asupra atmosferei se manifestă prin creşterea vaporizaţiei, a precipitaţiilor şi a numărului furtunilor. După cum s-a spus mai sus, creşterea temperaturii duce la creşterea cantităţii de vapori de apă care poate fi conţinută în atmosferă. Deşi în secolul al XX-lea vaporizaţia s-a redus ca urmare a întunecării globale, în perioada actuală vaporizaţia creşte datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se realiza echilibrul circuitului apei în natură trebuie să crească şi nivelul precipitaţiilor.Creşterea precipitaţiilor poate duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la deşertificare, sau la favorizarea creşterii vegetaţiei în zonele aride.

Efectele asupra hidrosferei se manifesta prin diverse fenomene distructive : topirea calotelor, retragerea si disparitia ghetarilor si topirea zapezii, ridicarea nivelului marii, acidifierea oceanelor si oprirea termosifonului salin.

Încălzirea climei în această regiune este de cca. 2,5 °C, (în loc de 0,7 °C în medie pe planetă), iar grosimea medie a gheţurilor a scăzut cu 40 % în perioada 1993 - 1997 faţă de perioada 1958 - 1976. În 2007, observaţiile din satelit au relevat o accelerare a topirii banchizei arctice, cu o scădere a suprafeţei sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă tendinţa continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima înainte.

Şi gheţarii tereştri suferă un proces de topire. Observaţii disparate indică retragerea gheţarilor începând din anul 1800. Creşterea nivelului mării, efect care are două cauze: creşterea volumului apei prin dilatare în urma încălzirii si adaosul de apă provenit din topirea gheţurilor din calotele polare şi gheţarii tereştri.