Parcul Național Cozia - studiu biogeografic

Parcul National Cozia

1. Localizare

Se afla situata in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali , marginita la nord de Depresiunea Lovistei, o vasta arie incarcata de istorie, cu multe localitati, organizate odinioara in tinutul lui Seneslau, unde populatia continua traditiile si obiceiurile stravechi La vest. PNC este separat de restul Muntilor Capatanii prin culmile: Frasineiului, Dosul Pamantului si Valea lui Stan.

La sud, parcul este delimitat de dealurile subcarpatice prin Depresiunea Jiblea- Berislavesti. La est, versantii abrupti ai Coziei, impunatori ai Sturului si pietrei soimului, il delimiteaza de Muscelele Topologului prin Saua Grosilor si mai la nord, se invecineaza cu Depresiunea Poiana.

2. Zonele ariei protejate si regimul de protectie. Bogatia ecosistemului natural de aici, nealterate in timp de activitatile antropice, impun in continuare masuri speciale de protectie si conservare, lasand doar natura singura sa-si urmeze cursul firesc. Legea nr.5/2000 privind Planul de amenajare a teritoriului natural – sectiunea zone protejate, mentioneaza Parcul National Cozia cu suprafata de 17100ha, alaturi de alte Parcuri Nationale si Naturale precum si Rezervatii ale biosferei din Romania. Intreaga suprafata se afla pe raza judetului Valcea, descrisa in limitele de mai sus, fiind constituita din fond forestier aflat in administratia Regiei Nationale a Padurilor prin Directia Silvica Rm.Valcea.  Suprafata parcului este structurata in doua zone distincte:- zona I de conservare speciala, a rezervatiilor stiintifice, de protectie integrala, avand 8100ha. In aceasta zona sunt permise cercetari stintifice, unele activitati educative, turismul fiind controlat.- zona II de conservare durabila, care imbraca si protejeaza prima zona. Aici sunt permise activitati economice limitate cu respectarea principiilor de utilizare durabila a resurselor naturale. Zonele de conservare speciala a Parcului National Cozia include parcelele si subparcelele:-forestiere 57-75 din UP III Caciulata a OS Calimanesti, 1-5, 25-30, 58-83 din UP IV Lotrisoara- OS Calimanesti, 5B, 6B, 7-23, 31C, 32, 33B, 34D, 35, 36C, 43C, 44, 45, 46B, 47D, 48B.C, 49.-Calimanesti, 9-15, 19, 38A, 40A din UP VI Berislavesti a OS Calimanesti, 127-133, 139-150-151B, 158B,159A,173B din UP VIII Valea Baiasului a OS calimanesti, enclavele inconjuratoare sau din interiorul acestor grupuri de parcele, precum si intreg golul alpin al muntelui Cozia.

3.Elemente ale invelisului biotic ce confera personalitate ariei protejate A: Habitate Pe teritoriul parcului se disting mai multe tipuri majore de habitate care prezintă la rândul lor mai multe subdiviziuni.Principalele etaje de vegetaţie existente în Parcul Naţional Cozia sunt reprezentate de păduri etajate, în funcţie de altitudine, asemănătoare vegetaţiei României, dar cu particularităţi specifice Coziei. Această vegetaţie forestieră zonală este întrepătrunsă de vegetaţie intrazonală de pajişti xerice (uscate) sau de luncă şi azonală (buruienişuri de diferite ecosisteme). Clasificarea habitatelor s-a realizat după cartea “Habitatele din România” editia 2005.Paduri:- Paduri temperate de foioase cu frunze cazatoare- Paduri temperate de conifere- Paduri si tufarisuri de lunca si mlastinaMlastini si terenuri inmlastinate- Mlastini, turbarii, izvoare si paraieTufarisuri si pajisti

B. Elementele floristice Pădurile îmbracă în proporţie de 93% masivele Cozia, Narăţu, Doabra-Călineşti. Principalele etaje de vegetaţie existente sunt reprezentate de pădurile etajate , în functie de altitudine, de la 300 m la 1667 m. Compoziţia generală a pădurilor din Parcul Naţional Cozia este constituită majoritar  din fag (57%), gorun (14%), molid (18%) şi specii de amestec: carpen, cireş, tei, mojdrean, etc. (11%). Suprafaţa arboretelor cu vârsta de peste 80 de ani este de 62%, iar arboretele naturale cvasivirgine însumează peste 6000 ha. Valoarea ştiinţifică a Parcului Naţional Cozia o constituie existenţa pe suprafeţe întinse a ecosistemelor forestiere şi de pajişti naturale, puţin modificate de om, de o mare originalitate şi variabilitate. Existenţa concentrată a acestor ecosisteme variabile se datorează formaţiunii geologice majoritare gnaisul-relieful de tip “horst” şi pantelor abrupte cu expoziţii diverse, factori care au contribuit la crearea unor microclimate locale foarte diversificate.