Porturile Europei

I. INTRODUCERE:

1.1 EUROPA – Profilul unui continent

Fig. 1: Europa, vedere din satelit

Sursa datelor: http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa

Denumirea de „Europa” provine de la „ereb”/”irib” din limba caldeană însemnând apus

sau întuneric, fiind în opoziție cu originea numelui continentului „Asia” („assur”/„assir”) cu

semnificația de răsărit sau lumina.

Continentul european face parte din categoria continentelor mici din punct de vedere al

suprafeței, având 10 531 km2 și o altitudine medie de 340 m.

Europa se desfășoară între 35° latitudine Nordică și 71°08’ latitudine Nordică, de la Capul

Nord în Nord până la Capul Tarifa în Sud, pe 36° (4000 km N-S). În longitudine se întinde de la

Capul Rocă ( în V) la 9°34’ longitudine Vestică până la Munții Ural la 67°30’ ( în E).

Din punct de vedere al geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă a continentului

asiatic, mult timp vorbindu-se despre un continent unic numic Eurasia. Privind în direcția opusă și

din perspectiva peninsulară, Europa are o largă deschidere la Oceanul planetar prin intermediul

Oceanului Atlantic în mod direct, dar și indirect prin intermediul unor mari: Marea Mediterană,

Marea Neagră, Marea Nordului, Marea Baltica.

În acest sens, timp de multe secole, puterile europene au deținut supremația în ceea ce

privește traficul maritim (vorbim despre Marea Britanie, Portugalia, Spania sau Olanda). Acest

aspect constituie un adevărat beneficiu deoarece căile de comunicație reprezintă “rețeaua sanguină”

a oricărei economii, fără aceasta neputând fi concepută dezvoltarea economic ă și evoluția societății

până în prezent.

1.2 Istoricul cercetării în domeniu

Primele porturi au apărut acum aproximativ 3000 de ani din nevoia de a transporta materiile

prime și de a întreține relații comerciale. Acestea au fost plasate undeva în zona Mării Mediterane,

urmând că ideea construcțiilor portuare să ia amploare și în alte zone geografice. Toate aceste

detalii sunt oferite atât de studii arheologice, cât și geografice, economice sau politice.

Faptul că de-a lungul întregii Antichități, Mediterana a constituit principalul centru al

navigației maritime mondiale, se datorează dezvoltării pe țărmurile ei a unor strălucitoare civiliza ții,

care dispuneau de resurse economice, politice și militare considerabile și care-și descriau în

propriile opere orașele.

În secolul al XV-lea, autorii Marilor Descoperiri geografice descriu orașele din care plecau.

De pildă, Cristofor Columb1 își începe marea călătorie din Portul Palos al Spaniei. Alți călători

oferă informații prin jurnalele lor de călătorie care își păstrează însemnătatea din cele mai vechi

timpuri până astăzi.

Cercetarea devine cât mai exactă în studiile de geografie economic ă (ramură transporturilor).

Câteva referințe bibliografice în acest sens sunt : EFROS, Vasile, „Geografie economică mondială”;

BRAN, Florina, SIMION, Tamara, IOAN, Ildiko, „Geografie economică mondială”; MATEI,

Horia C., NEGUȚ, Silviu, NICOLAE, Ion, RADU, Caterina, „Enciclopedia Europei”;

IORDACHE, Costela, „Europa - Caracterizare geografică complexă”.

Cea mai importantă lucrare aparține autorilor Sterie Ciulache, Ion Lețea, Nicolae

Vascenciuc și se numește „Porturile lumii”. Cartea reprezintă o analiză completă a porturilor atât

europene, cât și mondiale. Marile orașe-porturi sunt tratate individual în ordine alfabetică. Prima

parte a descrierii conține detalii generale despre oraș (istorice și geografice), iar partea a doua

descrie portul în sine. Principalele mențiuni se referă la descrierea fizic ă a portului (lungime, număr

docuri, descrierea cheiurilor, numărul și puterea macaralelor) și a celei economice (cantitatea de

marfă, mărfuri exportate și importate, numărul navelor, pescajul navelor). Am utilizat de asemenea

date din cursuri universitare, un bun exemplu în acest sens fiind „Porturi și cai navigabile-note de

curs ” de Ion MILAN și Adrian DRĂGUȘAN.

Alte lucrări se referă la statistici economice realizate cu anumite scopuri, fie pentru a

monitoriza valorile cantitative și calitative, fie pentru a întocmi „clasamente ale cifrelor”. Evoluția

cercetării în domeniu a condus la întocmirea unor hărți geografice care au fost utilizate, de altfel, în

lucrarea de față pentru a evidenția numărul actual al complexelor portuare, care în comparație cu

perioadele mai vechi, este unul destul de ridicat.