Rezervația Prutul de Jos

Cuvânt introductiv

Teritoriile cu surplus de umezeală – factorul hotărâtor pentru dezvoltarea lumii vii – sunt reprezentate prin diverse comunităţi biologice şi tipările de landşaft unde natura capătă altă ,,configuraţie spaţială,,. Aceste zone umede ne uimesc ne uimesc prin diversitatea lor, asigurată atât de provenienţa lorcât şi de particularităţile lăuntrice, specifice numai lor.

Ecosistemele naturale au o proprietate : o dată fiind poluate sau denaturate, ele foarte greu se restabilesc sau se readuc la starea normală. De aceea păstrarea lor în stare firească este cu mult mai rentabil, şi din punct de vedere economic, decât refacerea lor ulterioară din fragmente izolate şi denaturate.

Republica Moldova are două artere acvatice mari Nistru şi Prut, şi include zone umede în special în sectorul inferior al râurilor cu lacuri, bălţi şi păduri inundabile. Sectorul inferior al Prutului este o zonă extrem de interisantă, incluzând atât sttufârii şi paduri inundabile, dar şi cîteva lacuri. Dacă să privim harta putem observa de la Cantemir pînă la comuna Giurgiuleşti, Galaţi(România) se intinde o fâşie verde străbătută in trei locuri de acvatorii: lacul Manta, Beleu şi pe teritoriul României lacul Brateş. Valoarea acestor biocenoze este extrem de mare atât pentru autoepurarea apelor şi conservarea unei bogate biodiversităţi, cât şi pentru existenţa omului. Prutul inferior este în primul rînd o adevărată oază în stepa predunăreană de Sud. Dacă parcurgem un traseu pe valea Prutului inferior intrăm într-o lume aparte, această lume este verde şi plină de viaţă. Vegetaţia abundentă unde mişună vietăţile ţine omul la distanţă.

Rolul principal în zona umedă a Prutului inferor îi revine rezervaţiei ştiinţifice „Prutul de Jos”, care reprezintă un adevărat tezaur naţional în carenatura şi cultura se îmbina armonios şi formează un patrimoniu comun al generaţiei prezente şi mai ales, viitoare. Este foarte important ca întreaga bogăţie existentă în această rezervaţie să nu fie degradată sau distrusă, ci administrată ecologic, de aceea la 23 aprilie 1991 pe o suprafaţă de 1691 ha prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova a fost intemiată rezervaţia ştiinţifică „Prutul de Jos”, care are ca obiectiv principal ocrotirea florii şi faunei din lacul Beleu şi a luncelor inundabile din împrejurimele lui, care prin aceeaşi hotărâre, sectorul limitrof cu o laţime de 1.5 km a fost declarat zona de protecţie.

1. Poziţia fizico-geografică a RŞPJ

Rezervaţia ştiinţifică „Prutul de Jos” (RŞPJ) este situată în partea de Sud-Vest a Republicii Moldova de-a lungul cursului inferior al riului Prut, mare afluent al Dunării şi graniţa de stat dintre Republica Moldova şi România. Rezervaţia este flancată de localităţile Veleni, Slobozia Mare şi Câşliţa Prut di Judeţul Cahul. Principala componentă geografică a rezervaţiei o constituie lacul Beleu cu o suprafaţă de 6.30 km². La 20 km spre Nord se află lacul Manta, iar 25 km la Sud lacul Bratiş (România). Coordonatele geografice ale centrilor rezervaţiei ştiinţifice „Prutul de Jos” sunt 45˚ 36' 32" lat Nord 28˚ 9' 14" long. Vest.

Fig. 1. Harta rezervaţiei ştiinţifice „Prutul de Jos”

2 Structura tectonică

Studiind harta tectonică a Republicii Moldova observăm că partea de Sud-Vest a teritoriului unde este amplasată rezervaţia face parte din platforma Paleozoică –Mezozoică(Scitică). Fundamentul cutat al acestui teritoriu este format din roci metamorfice de vârstă paleozoică străbătută de intruziuni magmatice. Depresiunea Mării Negre s-a format la periferia de est a platformei scitice, în perioada cretacică şi paleogenă. Depresiunea Precarpatică este suprapusă aproape cruciş pe structura tectonică mai veche a platformei scitice, ea s-a format pe fondamentele arhaic-proterozoice(2000-2500 mln. ani).

Evoluţia paleogeografică a rezervaţiei la începutul paleozoicului era acoperit de apele unei mări nu pre adânci, clima fiind aridă. Dar în perioda ordoviciană teritoriul suferă mişcări de ridicare faţă de restul teritoriul a Republicii Moldova care reprezenta o câmpie ridicată în perioadele devoniană şi carboniferă marea ocupă din nou acest teritoriu. Depozitele mării sunt reprezentate prin cele sedimentare şi lagonare(conglomerante, gresii, argilite). În această perioadă predomină o climă umedă, în bazinul mării veţuia o faună variată de foraminifere, moluste branhiopode. În paleozoicul superior(perioadele carbonifere şi permiană) partea de sud-vest al teritoriului din care face parte rezervaţia a suferit procese de cutare ale orogenezei hercinice şi s-a transformat într-o regiune montană. În jurasic şi cretacic teritoric teritoriu rezervaţiei reprezenta un masiv muntos. Teritoriul rezervaţiei în cainozoic pe parcursul perioadelor

paleogenă se dezvoltă în continuare în condiţii continentale care reprezenta un masiv deasemenea muntos. Clima era sub tropicală caldă şi umedă, se dezvoltau păduri de palmier, chiparos, laur.

În perioada neogenă, depozitele sunt raspîndite şi in sud-vestul republicii ca şi pe întreg teritoriu ţării şi atingeau grosimea de 800 m, caresunt reprezentate prin depozite sedimenter şi continentale în care se dezvoltau în condiţii continentale şi reprezenta o câmpie slab fragmentată.

Cu abroximativ 13 mil. ani în urmă în miocenul superior, în sarmaţian teritoriu ocupat astăzi de Prutul Inferior era ocupat de marea Sarmaţiană. Depozitele acestei mări sun reprezentate prin calcare, nisipuri, argile. Lumea organică era bogată şi variată, se întilneau: moluşte, alge, brizoare, peşti.

În coartenar teritoriul de sud deja continua să se dezvolte în condiţii continentale, fiind supus mişcărilor tectonice de ridicare. Sau acumulat depozite continentale aluviale deluviale, eoliene: nisip, prundiş, argile leossoide. La începutul perioadei cuaternare clima era caldă şi relativ aridă, şi teritoriul de sud a republicii ca intreg teritoriul reprezenta o cîmpie ridicată.â

În pleistocenul superior au continuat miscările de ridicare,iar relieful a devenit mai fregmentat. Clima a devenit mai rece. Predominau landşafturile de silvostepă şi pădure.