Studiul zonelor litoralului mărilor

Generalitati asupra zonelor litorale de pe Glob

Gospodărirea integrată a zonelor de coastă reprezintă un concept modern, bazat pe principiul dezvoltării durabile, care presupune amenajarea şi protecţia acestor zone ţinând seama de dezvoltarea economică şi socială, legată de prezenţa mării, în vederea menţinerii pentru generaţiile viitoare a echilibrului biologic şi ecologic fragil şi a peisajelor din zonele costiere.

Directiva Europeană din 2002/C58E/01, privind implementarea managementului integrat al zonei de coastă în Europa, recomandă o abordare strategică bazată pe păstrarea integritătii şi funcţionării ecosistemului şi pe managamentul durabil al resurselor naturale din componentele marine şi terestre ale zonei de coastă. În acest sens, statele membre ale U.E. trebuie să dezvolte strategii care să identifice rolul diferitelor structuri administrative în acest proces şi să stabilească instrumentele necesare pentru implementarea principiilor în context national, regional sau local.

În România, gospodărirea integrată a zonei costiere este reglementată prin Legea cadru nr. 280/2003, care include prevederi referitoare la principiile generale şi regimul de folosire al zonei costiere diferenţiat pe activitătile economice principale. Totodată se stabilesc şi principalele măsuri, mecanismele economice şi financiare necesare, atribuţiile şi răspunderile autoritatilor implicate, participarea publicului şi controlul activităţii de gospodărire integrată a zonei costiere.

Având în vedere cele expuse mai sus, Planul urbanistic zonal, pentru plaja din sectorul de ţărm Mamaia-Constanţa este supus unei evaluări strategice din punct de vedere al mediului, conform reglementărilor legale (Lg. 294/2003 şi HG. 1074/2004), care se referă la obligativitatea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor

Importanta zonelor litorale si clasificarea

Zonele litorale sunt de o importanţă strategică pentru tot globul Pamantesc. Un procentaj apreciabil de cetăţeni europeni s-au stabilit in aceste zone; acestea constituie o sursă importantă de produse alimentare şi materii prime, un liant important pentru transport şi schimburi comerciale, locul de stabilire a unora dintre habitatele noastre cele mai preţioase şi destinaţia preferată pentru petrecerea timpului liber.

Se desfasoara, in general, pe platforma continentala marina, pana la adancimea de 200m si este influentata, intr-o larga masura, de conditiile mediului ambiant si de dinamica apei. Relieful submarin caracterizat prin diferite biotopuri asigura dezvoltarea unei flore si faune strans legata de configuratia acestuia.

Astfel unele animale prefera relieful stancos, altele relieful nisipos sau malos. Cei mai multi biooceanologi au impartit zona litorala in trei etaje :

- Etajul supralitoral – constituie partea litorala acoperita intamplator de apa, de catre valuri. Pe tarmurile nisipoase sau stancoase putem intalnii alge sau animale moarte de diferite specii.

- Etajul mediolitoral – este acoperit de apa doar in timpul fluxului mareic. In acest etaj cresc cateva specii de alge heliofite si treaiesc unele gasteropode, lamelibranhiate, anelide, pesti etc.

- Etajul infralitoral – ocupa zona litorala prorpiuzisa, adica toata platforma continentala, e dens populata de alge verzi, brune si rosii, de recife coraligene se de diferite specii de animale.

Capitolul 2

Factorii ce pot provoca poluarea zonelor litorale

Dezastrele naturale

Tsunami

TSUNAMI - sunt valuri uriaşe produse de cutremurele puternice, erupţii vulcanice şi alunecări submarine. Ele au lungimi enorme, de până la 160 de kilometri, între o creastă şi următoarea. Se deplasează cu viteze mari, de până la 800 de km/h. Când un asemenea val atinge coasta, produce mari dezastre. Se manifestă ca un perete de apă înalt de 25 de metri, care mătură uscatul pe care îl întâlneşte în cale.

Cele mai numeroae asemenea valuri se produc în Oceanul Pacific, dar se întâlnesc şi în Oceanul Indian, Oceanul Atlantic şi în Marea Mediterană.