Analiza calității senzoriale a apei minerale - Borsec vs Dorna

INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri, apa minerală a constituit o sursa de energie, cu multiple funcții benefice atât în a-ți potoli setea, cât și în a-ți reface sau menține sănătatea.

Prin această lucrare am vrut să scoatem în evidență atât importanța apei minerale în viața de zi cu zi, cât și proprietățile și caracteristicile senzoriale ale acesteia. Analiza realizată de echipa noastră este constituită din trei părți, și anume: în prima parte vorbim pe larg de istoria apei minerale și de numeroasele modalități de clasificare a acesteia; a doua parte a proiectului constă în alegerea a două mărci de apă minerală din România și anume BORSEC și DORNA, urmând să prezentăm câteva detalii despre activitatea acestora, în identificarea a cinci caracteristici senzoriale ale apei minerale care urmeaza apoi sa fie detaliate atât în exprimarea opiniilor proprii cu privire la cele două mărci analizate, cât și în partea a treia a lucrării când vom întocmi schema-punctaj, fișele individuale și fișele centralizatoare.

În final, vom trage concluzii asupra fiecarui capitol al proiectului și vom evidenția punctele tari, respectiv cele slabe ale calității senzoriale ale celor două mărci analizate.

1. Caracterizarea generală a apei minerale

Apa minerală este considerată una dintre cele mai complexe substanțe create de natură și reprezintă un produs ecologic cu multiple efecte benefice pentru sănătate.

Apele minerale au fost cunoscute și utilizate de oameni din timpurile preistorice. Există și o legendă cu privire la virtuțiile apei minerale, care spune că Hercule a fost cel care a descoperit și folosit primul apele termale sulfuroase de la Termopile, refăcându-și forțele.

Primele mărturii scrise cu privire la proprietățile curative ale apelor minerale datează din antichitate. Din perioada Greciei antice, înscrierile lui Herodot, Hipocrate, Aristotel apar referiri cu privire la anumite surse de ape minerale. În România sunt atestate stațiuni balneare de pe vremea romanilor. De timpuriu, apele minerale au început să fie îmbuteliate (în 1896 funcționau 20 de stații de îmbuteliere de capacitate mică, iar la începutul secolului XX, numărul acestora se ridicase la 50).

Cercetăriile științifice asupra apelor minerale din România s-au axat în special asupra aspectelor geologice, hidrochimice și balneofizioterapeutice.

Apa minerală este o apă care conține minerale sau alte substanțe dizolvate, care modifică gustul acesteia sau care îi conferă o valoare terapeutică și care în general, este obținută dintr-o substanță minerală sau dintr-un izvor mineral natural. Substanțele dizolvate în apă pot include diferite săruri și compuși sulfuroși.

În mod tradițional, apele minerale au fost folosite sau au fost consumate direct de la sursa lor, adesea denumite „cure cu ape” sau „cure videcătoare”, în locuri precum stațiunile de tratament, stațiunile de spa, băi sau izvoare. Termenul de spa a fost folosit pentru a determina locul în care apa a fost consumată ca băutură și folosită pentru scăldat; termenul de îmbăiere înseamnă locul unde această apă specială a fost folosită în primul rând pentru scăldat, pentru terapie sau pentru activitățile de recreere; iar termenul de izvor a fost folosit pentru locurile în care această apă putea fi consumată.

În timpurile moderne, se obișnuiește ca apa minerală să fie îmbuteliată direct de la sursă și să fie distribuită pentru consum. A călători la locul care deține o sursă de apă mineral pentru a avea acces direct la această sursă este în present mai puțin frecvent, iar în multe cazuri chiar nu este posibil (din cauza drepturilor exclusive de proprietate comercială asupra acestor izvoare). Există mai mult de 3000 de mărci de apă minerală la nivel mondial disponibile în lumea întreagă. Cu cât apa potabilă conține mai multe minerale, cu atât este mai puternică proprietatea sa curativă; apele cu puține minerale sunt descrise a fi ape minerale ușoare.

1.1 Clasificarea apelor minerale

Apele minerale se pot clasifica în funcţie de : temperatură, concentraţie osmotică şi conţinut în substanţe chimice.

După temperatură, apele minerale se împart în :

- ape minerale reci, a căror temperatură este sub 20°C ;

- ape minerale termale, a căror temperatură este peste 20°C. Limita de 20°C, acceptată în balneologie, se referă la climatul temperat al altitudinilor medii. Acesta nu se poate referi la climatul tropical, unde însăşi media anuală a temperaturii atmosferice este în jur de 20°C, dar nici la climatul polar.

In raport cu temperatura normală a corpului, apele minerale se subîmpart astfel :

- ape hipoterme cu temperatura între 20 şi 34°C ;

- ape izoterme cu temperatura între 34 şi 37°C ;

- ape hiperterme cu temperatura peste 38°C.