Cuprins
- 1. Definiţie, forme de apă, apa în biologie şi civilizaţia umană, utilizarea apelor.
- Cap 2.Gospodărirea apelor.
- 2.1. Principii generale.
- 2.2. Construcţii inginereşti de utilizare a apelor.
- 2.3. Lucrări hidrotehnice pentru combaterea efectelor distructive ale apelor.
- Cap 3. Folosinţe de apă.
- 3.1. Clasificare.
- 3.2. Folosinţe consumatoare de apă.
- 3.3. Norme de apă.
- 3.4. Folosinţe neconsumatoare.
- Cap 4. Protecţia resurselor de apă.
- 4.1. Clasificarea şi specificul resurselor de apă.
- 4.2. Problematica şi specificul resurselor de apă.
- 4.3. Surse de poluare a apelor.
- 4.4. Protecţia surselor de apă de suprafaţă.
- 4.5. Prevenirea şi combaterea eutrofizării lacurilor.
- 4.6. Protecţia surselor de apă subterană.
- Cap 5. Tehnici şi tehnologii de epurare a apelor.
- 5.3. Epurarea biologică
- 5.2. Schema tehnologică de epurare biologică
- 5.3. Preţul de cost al apei epurate
Extras din proiect
Capitolul 1.
Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.
formula moleculara
Forme de apa: a apei.
• vapori de apă şi nori în atmosferă
• valuri şi aisberguri în oceane
• gheţari la latitudini mici sau altitudini mari
• acvifere sub pământ
• râuri sau lacuri
Datorită importanţei pe care o are, apei i s-au dat diverse nume în funcţie de formele pe care le ia. Exemple: ploaia, chiciura, grindină, zăpada, ceaţă sau rouă. Un fenomen conex este curcubeul, întâlnit atunci când lumina se refracta în picăturile de apă din atmosferă.
Apa de la suprafaţa globului joacă roluri importante în evoluţia umană; râurile şi lacurile asegura aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial.
Scurgerea apei pe suprafața terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul natural, duce la crearea văilor și deltelor cu suprafețe fertile favorabile dezvoltării de centre umane. De asemenea, apa se infiltrează în sol, ajungând în pânza de apă freatică. Această apă freatică ajunge din nou la suprafață sub forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale și gheizerilor. Apa freatică este de asemenea extrasă artificial prin puțuri și fântâni.
Deoarece apa poate conține numeroase substanțe diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii și alte animale și-au format simțurile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evită apa cu gust sărat (apă de mare) sau putred de mlaștină preferând apa unui izvor montan sau apă freatică.
Apa in biologie si civilizatia umana:
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest rol, permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată, permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii.
Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat proprietăților apei. Existența formelor solidă, lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viață adaptate variatelor, și adesea extremelor, condiții de viață.
În istorie, civilizațiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor: Mesopotamia, așa-numitul leagăn al civilizației este situată între două râuri, Egiptul Antic a înflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New York și Tokio își datorează succesul în parte accesibilității oferite de situarea lângă o apă, și înflorirea comercială rezultată. Insulele cu porturi sigure, precum Singapore și Hong Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest motiv. În locuri precum Africa de Nord și Orientul Mijlociu, unde apa nu se găsește în abundență, accesul la apă potabilă a fost și este o mare problemă în dezvoltarea comunităților umane.
Utilizarea apei de catre oameni:
Toate formele de viață cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantități semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei.
Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcționare, corpul necesită între doi și șapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate, temperatură, umiditate și alți factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care nu au probleme de rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos să bea prea puțină, mai ales într-un ambient cald și umed sau în timpul exercițiilor fizice. Se întâmplă totuși ca oamenii să consume mult mai multă apă în timpul exercițiilor fizice decât este necesar, expunându-se astfel riscului de intoxicație cu apă, care de cele mai multe ori este fatală. "Obligativitatea" consumării a opt pahare de apă pe zi de o persoană, nu este argumentată științific.
Corpul uman are nevoie de apă care nu conține prea multă sare sau alte impurități. Printre impuritățile frecvent întâlnite se numără chimicalele și/sau bacterii periculoase, cum ar fi Crypto sporidium. Unele substanțe sunt însă acceptabile și chiar necesare ca și prezență în apă pentru intensificarea gustului și pentru asigurarea necesarului de electroliți.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Apa.docx