Aspecte privind aditivii alimentari

Introducere

Aditivii alimentari au fost folosiţi în prepararea şi păstrarea alimentelor încă din cele mai vechi timpuri. Însă, în ultimul secol, odata cu dezvoltarea fără precedent a industriei alimentare, ei au căpătat un rol primordial în procesarea alimentelor. Datorită cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut şi cererea de substanţe care să faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioadă mai mare timp a produselor alimentare. Din această cauză substanţele naturale, folosite până atunci, au fost înlocuite cu substanţe sintetice, mai uşor de produs şi deci mai ieftine.

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se inţelege orice substanţă care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic - având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare a unor asemenea produse alimentare, devine o componentă a produselor alimentare respective, cu scopul de a le ameliora diverse proprietăţi: gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenţa la alterare şi de asigura controlul acidităţii şi alcalinităţii produselor. E-urile sunt acei aditivi adăugaţi în alimente cu rol de îndulcitori, coloranţi, emulgatori, agenţi de afînare, antioxidanţi, acidifianţi, antispumanţi, emulsificatori, agenţi de gelificare, sechestranţi, staibilizatori, substanţe de îngroşare, antiaglomeranţi, substanţe-tampon, conservanţi.

E-urile , cum au fost codificate pe plan internaţional substanţele chimice introduse în alimente, au fost astfel botezate tocmai pentru a ascunde cumpărătorilor denumirea substanţelor obţinute artificial. Sub motivaţia "tehnică" a folosirii unei denumiri care să nu fie dependentă de multitudinea limbilor de circulaţie internaţională, motivul real a fost acela de a nu speria consumatorul şi de a-l determina să cumpere produse ambalate atractiv, dar foarte nocive.

2.Categorii de aditivi

Aditivi alimentari utilizaţi în produsele alimentare:

a) "conservanţi", substanţe care prelungesc durata de conservare a produselor alimentare, protejându-le împotriva alterării cauzate de microorganisme;

b) "antioxidanţi", substanţe care prelungesc durata de conservare a produselor alimentare, protejându-le împotriva alterării cauzate de oxidare, cum ar fi râncezirea grăsimilor şi modificarea culorii;

c) "substanţe suport", inclusiv solvenţii purtători, substanţe utilizate pentru a dizolva, dilua, dispersa sau modifica fizic un aditiv alimentar fără a altera funcţiile tehnologice ale acestuia (fără a avea un efect tehnologic ele însele) pentru a facilita mânuirea, aplicarea sau utilizarea sa;

d) "acidifianţi", substanţe care măresc aciditatea unui produs alimentar şi/sau îi conferă un gust acru;

e) "corectori de aciditate", substanţe care modifică sau limitează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar;

f) "antiaglomeranţi", substanţe care reduc tendinţa de aglomerare a particulelor dintr-un produs alimentar;

g) "antispumanţi", substanţe care previn sau limitează formarea spumei;

h) "agenţi de încărcare", substanţe care măresc volumul unui produs alimentar fără a modifica valoarea sa energetică;

i) "emulsificatori", substanţe care permit formarea sau menţinerea unui amestec omogen de două sau mai multe faze imiscibile cum ar fi uleiul şi apa din produsele alimentare;

j) "săruri de topire", substanţe care dispersează proteinele din brânzeturi şi distribuie astfel omogen grăsimile şi alte componente;

k) "agenţi de întărire", substanţe care permit formarea sau menţinerea fermă sau crocantă a ţesuturilor fructelor sau legumelor sau care în contact cu gelifianţii formează sau întăresc un gel.