Auditul calității berii la SC Bergenbier SA

1. INTRODUCERE

1.1. Scurt istoric audit intern

Activitatea de audit intern este relativ nouă, date semnificative privind organizarea şi desfăşurarea profesiei de auditor intern fiind înregistrate în anul 1941, când a apărut Institutul Internaţional al Auditorilor Interni (IIA – Institute of Internal Auditors) în Statele Unite ale Americii.

Un pas important s-a realizat în Franţa, când în anul 1960 s-a înfiinţat Institutul Francez al Auditorilor şi Consultanţilor Interni (IFACI), ulterior cele mai importante contribuţii la evoluţia auditului intern fiind aduse de şcoala şi practica franceză în domeniu.

Până în anul 2000 la noi în ţară nu exista nici o reglementare cu privire la auditul intern, această activitate nefăcând parte din cultura organizaţională şi nici din cerinţele proprietarilor de entităţi. Deseori se confunda conceptul de audit intern cu ceea ce se practica, adică un control intern şi acela obligatoriu numai pentru entităţile cu capital de stat sau majoritar de stat.

Odată cu trecerea la aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi auditarea situaţiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, în anul 2000, printr-un ordin al ministrului finanţelor, s-au introdus reglementări minimale referitoare la auditul intern, foarte teoretice, cu stângăcii de traducere şi interpretare, dar a constituit o deschidere necesară învăţării şi acomodării cu cerinţele unei noi profesii, dar şi mai complexe.

Din anul 2003, în România auditul intern este reglementat şi monitorizat de Camera Auditorilor Financiari, organism de utilitate publică fără scop lucrativ, iar responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor. [10]

1.2. Istoric şi primele standarde de calitate ale berii

Se pare că prima formă de bere vine de la pâinea care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare, acum circa 6000 de ani.

Cercetările arheologice efectuate de francezi la începutul sec. al XX-lea, în vestul Iranului, au scos la lumina modul în care se consuma berea acum 3500 de ani. În timpul săpăturilor din oraşul Suza au fost descoperite în subsolurile caselor vase mari din lut, de formă sferică, acoperite cu placi din ceramică cu o gaură în mijloc, prin intermediul căreia era extrasă berea. Alternativ, în gaură se introducea un pai special prin care berea era băută din cauză că pe fundul vasului se depuneau sedimente în cantităţi mari. Se pare că berea din acele vremuri era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conţină o cantitate mare de alcool însă foarte hrănitoare. [4]

Comerţul cu bere a explodat în secolul al XI-lea. În acele timpuri berea era iubită şi în Anglia, unde se pare că au şi fost stabilite primele standarde de calitate a berii, astfel că în 1482, Breasla Berarilor din Londra a adoptat un regulament care să asigure calitatea berii. În regulament se stabilea că: "Fiecare om din această breaslă să facă berea cu taria şi gustul bun cât e lăsat de malţul pus la vânzare, nicio bere să nu fie scoasă la vânzare până ce nu a fost curăţată". Acelaşi regulament prevedea şi un control al calitaţii berii: "Nicio bere să nu fie scoasă la vânzare până ce nu va fi văzută şi gustată de starostele breslei sau locţiitorii săi; iar cei care vor gusta berea să nu lase la vânzare o bere care nu e bună pentru trupul omenesc, sub pedeapsa închisorii". [5]

Pentru a păstra calitatea berii, meşterii londonezi aveau grijă de calitatea oamenilor care intrau în Breasla Berarilor: "Niciun berar să nu ia calfă pe cineva care n-a fost ucenic şi nu este om liber; niciun berar să nu ţină mai mult de trei ucenici deodată, iar aceşti ucenici să fie mai întâi prezentaţi starostelui breslei şi să fie întrebaţi de faţă cu toata lumea despre naşterea lor, curăţenia trupului şi alte chestiuni". [5]

Un alt standard de calitate a apărut în anul 1516 în Germania sub denumirea de “Legea Germana a Purităţii”, care stabilea normele de preparare ale berii, astfel încât în procesul tehnologic să fie respectată cantitatea necesară de către toţi producătorii. Îmbutelierea berii a început în anul 1605. Primele cutii de bere fabricate din aluminiu au aparut în anul 1935. [6]

Berea şi România. Producţia de masa a berii pe teritoriul Ţărilor Române datează de la începutul secolului 19 când Johann de Gotha a inaugurat, în 1809, la marginea Bucureştilor o fabrică de bere.

Începând cu a doua jumătate a secolului 19, apariţia câtorva fabrici de bere se traduce prin inaugurarea a numeroase berării, dintre care unele au avut numai o viaţă efemeră. Foarte repede berăria devine o “instituţie” şi mai ales un punct de întâlnire important al ziariştilor, politicienilor sau oamenilor de teatru. [4]

În ziua de azi fabricarea berii se desfăşoară după un proces tehnologic în sistem complet închis, folosindu-se echipamente de inox. Procesul de fabricare este complet automatizat, calculatoarele conţin programe conform cărora se desfăşoară procesul de fabricare, iar pe monitoare se urmăresc toţi parametrii tehnologici, pentru a nu exista abateri de la nivelele stabilite.

Berea poate fi definită astfel: o băutură răcoritoare, spumantă, puţin alcoolizată, de culoare blondă sau brună, cu aromă de hamei, gust amărui, preparată din malţ de orz, hamei şi apă sau o băutură care rezultă din obţinerea unui extract diluat din cereale malţificate cu adaos de hamei sau o băutură obţinută prin fermentare şi nu prin distilare, pentru fabricarea căreia se foloseşte orz malţificat, hamei, drojdie şi apă. [1]

Berea face parte din categoria băuturilor alcoolice, alături de vin cu un conţinut de alcool mediu spre redus, este caracterizată de un extract nefermentat bogat în substanţe nutritive şi se diferenţiază de băuturile obişnuite prin spuma persistentă care se formează ca urmare a degajării abundente a bioxidului de carbon.

Compoziţia chimică a berii este foarte variată în funcţie de tipul şi sortimentul de bere şi depinde în special de materia primă utilizată. Principalele componente ale berii sunt: extractul nefermentat, alcool etilic, apa împreună cu o mare varietate de compuşi chimici care contribuie la însuşirile senzoriale şi la valoarea nutritivă a berii.

Berea conţine componentele nutritive ale malţului şi, în plus produşi noi rezultaţi din fermentaţia alcoolică adică acizi organici: acetic, malic, lactic; aldehide; alcool superior; vitamine hidrosolubile provenite din drojdie: B1, B2, B6, B12, PP, H; factori de creştere: biotina, inozitol, acid pantotenic. [2]

1.3. S.C. Bergenbier S.A.

Compania "Bergenbier" SA, prezentă pe piaţa din România din anul 1994, ocupă poziţia a treia în industria locală a berii, conform datelor MEMRB România. Potrivit companiei de cercetare Nielsen, Bergenbier SA are o cotă de piaţa de 18,5%. [6]