Cadrul legislativ privind managementul calității în industria alimentară

CADRUL LEGISLATIV PRIVIND MANAGEMENTUL CALITATII IN INDUSTRIA ALIMENTARA

1. Sumare consideratii privind dreptul alimentar si caracteristicile lui

Dreptul reprezinta un ansamblu de reguli asigurate si garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si justitii sociale.

Sistemul dreptului este compus din mai multe ramuri de drept ce au ca obiect reglementarea diverselor relatii sociale ce se stabilesc intre indivizi. Legislatia in domeniul alimentar interfereaza cu principalele ramuri de drept: drept penal; drept administrativ; drept international; drept commercial; drept civil; drept financiar.

Unii autori considera ca se desprinde o noua ramura de drept intitulata Drept alimentar, care spre deosebire de celelalte, are o anumita specificitate, in sensul ca este constituit dintr-un ansamblu de reguli, bazate pe consideratii stiintifice si de igiena, care instituie o anumita ordine ce protejeaza sanatatea consumatorului.

Obiectivele sale sunt:

- asigurarea apararii consumatorului, in special din punct de vedere al sanatatii;

- asigurarea loialitatii tranzactiilor.

Primul obiectiv se refera la necesitatea producatorilor de a pune la dispozitia consumatorilor produse alimentare cu cel mai ridicat grad de inocuitate sis a ingradeasca prin reglementari clare si ferme, orice incercare de frauda sau falsificare.

Prin produs alimentar, putem defini acel aliment care inglobeaza toate substantele destinate a fi ingerate, elaborate sau neelaborate, pregatite culinar sau ca atare, folosite ca hrana de cel ce o consuma si avand calitati nutritive si senzoriale. Definitia data de “Codex alimentarius” este aceea ca aliment inseamna orice substanta sau produs, indifferent daca este prelucrat, partial prelucrat sau neprelucrat, daca se intentioneaza sau daca este asteptat sa fie consumat de oameni.

Aplicarea dreptului alimentar, are la baza principii de baza de reglementare care se transpun in sisteme fundamentale de reglementare cum ar fi: sistemul interdictiei si sistemul abuzului.

Asigurarea necesarului de alimente pentru populatia unei tari, impreuna cu alte cerinte de baza care sa permita dezvoltarea sanatoasa a unei natiuni, constituie o problema strategica a guvernantilor din orice tara si din aceasta cauza o problema priorotara.

Siguranta alimentara consta in respecatrea normelor igienico-sanitare in procesul de productie si are in vedere “garantarea sanatatii populatiei prin consumul de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubritatii, prospetimii si al valorii nutritive a alimentelor”.

Calitatea si siguranta produselor alimentare, au devenit un drept al consumatorilor, cu efecte directe asupra calitatii vietii, iar problematica axata pe calitatea si siguranta produselor se afla in centrul atentiei organismelor constituite pentru apararea intereselor consumatorilor.

Abordarea problemei calitatii produselor alimentare, trebuie directionata pe tot parcursul activitatilor derulate pentru procesarea lor, in drumul materiilor prime de la producator la consumator.

Este nevoie de o abordare sistematica si controlata pe tot traseul alimentelor, pentru a evita contaminarea lor si pentru a identifica unele riscuri de pericole posibile, ce pot apare de la ferma catre fabricile din industria alimentara. Lantul alimentar beneficiaza de o legislatie internationala privind standardele de calitate, printre care amintim:

- Legislatia UE privind igiena si siguranta alimentelor, referitoare la modul de transport si depozitare;

- Normele Organizatiei Internationale de Standardizare (ISO) care contin un capitol referitor la depozitarea si livrarea produselor alimentare;

- Codex Alimentarius, infiintat inca din anul 1962 de Organizatia Mondiala a Sanatatii – World Health Organization (WHO) si Organizatia Mondiala pentru Alimentatie si Agricultura – Food and Agriculture Organization (FAO). Industria procesarii alimentelor trebuie sa corespunda asteptarilor consumatorilor si se bazeaza pe sisteme moderne de management al calitatii pentru a asigura calitatea si siguranta produselor.

Principalele sisteme utilizate sunt:

- Sistem de “Bune Practici de Productie” – Good Manufacturing Practices (GMP), ce impugn conditiile si procedeele de prelucrare a alimentelor. GMP s-a dovedit a asigura o calitate constanta si o siguranta ridicata a alimentelor.

- Analiza riscurilor de alterare a alimentelor si stabilirea “Punctelor Critice de Control” – Hazard Analysis and Critical Control Points (HACCP), ce se concentreaza asupra identificarii riscurilor potentiale si a controlului acestora, in timpul procesului de productie.

- Aplicarea unui sistem de “Standarde de Asigurare a Calitatii” – Quality Assurance Standards stabilite de catre Organizatia Internationala de Standardizare – International Standards Organization (ISO). Aceste sisteme de management al calitatii include si etapele de process privid relatia fabricantilor cu furnizorii de materii prime, materiale auziliare (fermieri si vanzatori en-gros de materie prima), agentiile de transport, vanzatorii en-gros si en-detail de produse finite.