Castraveți

Domeniu: Industria Alimentară

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 37 în total

Cuvinte : 11266

Mărime: 2.11MB (arhivat)

Publicat de: Luana Francesca State

Puncte necesare: 9

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Introducere
Pentru întreţinerea funcţiilor vitale, omul are nevoie de hrană, care să-i asigure integral cerinţele nutritive, menţinerea capacităţii activităţilor fizice şi intelectuale, în condiţii de sănătate deplină.
O alimentaţie raţională presupune folosirea în dieta zilnică atât a alimentelor de origine animală cât şi a celor de origine vegetală, care, furnizează, în proporţii echilibrate, factorii nutritivi: glucide, protide, lipide,săruri minerale apă şi vitamine. Pe baza conţinutului în aminoacizi esenţiali, valoarea biologică a protidelor clasifică legumele, în ordine descrescândă astfel: spanac, frunze de pătrunjel, conopidă, praz, mazăre verde, salată, varză, fasole verde, gulii, ardei, tomate, castraveţi, morcov(RINNO, 1965).
Cultivarea unor soiuri şi hibrizi de mare productivitate, cu calităţi tehnologice şi nutriţionale superioare, rezistenţi la agenţi patogeni şi la condiţii adverse de mediu, care datorită bogăţiei în vitamine şi alte substanţe bioactive, intră curent în hrana omului sub forme variate, crude sau preparate culinare, din produse proaspete sau conservate prin procedee diferite de sterilizare, congelare sau fermentare. Interesul pentru consumul de legume obţinute în special prin culturi ecologice, ca furnizor de vitamine a crescut din ce în ce mai mult odată cu precizarea rolului de antidot pe care-l au cu precădere beta carotenul, acidul ascorbic şi tocoferolul (vitamina E), în cazul tulburărilor genetice, care au ca şi cauze etiologice acţiunea factorilor poluanţi fizici, chimici şi biologici tot mai prezenţi în mediul nostru de viaţă. În alimentaţia raţională a omului, legumele pe lângă alte produse de origine vegetală şi animală, sunt considerate un factor de bază al sănătăţii umane. Alături de valoarea alimentară, efectele terapeutice şi fineţea preparatelor culinare din legume, contribuie la creşterea interesului consumatorilor pentru astfel de alimente.
Cap.1 Caracterizarea morfologică și tehnologică a castraveților
Denumire științifică și populară
Areale de cultură
1.1 Caracterizare botanică
1.2 Compoziția chimică a castraveților și valoarea sa alimentară, neutraceutică, medicină și energetic
1.3 Caracterizarea tehnologică
1.4 Soiurile cultivate și descrierea lor
1.5 Destinația producției și modalitățile de valorificare ale acesteia
1.6 Bolile și dăunătorii specifici castraveților
Cap.2 Tehnologia de valorificare a castraveților
2.1.Mod de recoltare
2.2.Presortarea produsului
2.3.Depozitarea și păstrarea
2.4.Ambalarea
Cap 3 Standarde de comercializare ale produsului
3.1.Cerințe minime de calitate
3.2.Cerințe de maturitate
3.3.Categoriile de calitate
3.4.Calibrarea
3.5.Toleranțele
3.6.Prezentarea produsului
3.7.Marcajul
Cap 4 Particularități ale desfacerii produsului în rețeaua comercială din Municipiul Iași
4.1.Categoriile de spații comerciale specializate în desfacerea legumelor și fructelor
4.2.Perioada de valorificare a produsului
4.3.Modul de prezentare a produsului
4.4.Condițiile de păstrare la produsele proaspete
4.5.Categoriile de calitate
4.6.Corespondența calitate-produs, standarde de comercializare specifice produsului

Extras din proiect

Denumire științifică și populară

Denumire populară: castravete, cucumar, crastavete, scartavete, cistraveti, ogarcau.

Denumire popular în alte limbi: engleză (cucumber), germană (gurke), franceză (concombre), italiană (cetriolo).

Castraveții sunt plante legumicole cu denumirea stiințifică Cucumis sativus L. Aparțin regnului Plantae, încrengătura Magnoliophyta, clasa Magnoliopsida, ordinul Cucurbitales, familia Cucurbitaceae, genul Cucumis, specia C.sativus.

Areale de cultură

Castravetele își are originea în sudul Asiei, fiind una din cele mai vechi plante de cultură(peste 3000 de ani). A fost cultivat de egipteni, iar in Europa de către greci și apoi de romani. În secolul al IX-lea este cultivat de către francezi și spanioli, iar în secolul al XIII-lea de către englezi ca apoi să se extindă și la alte popoare.

Arealul de cultură este extins la peste 500 mii ha, pe toate meridianele globului, cultivându-se pe suprafețe mari și prin sisteme diferite în principal în țările cu legumicultură dezvoltată ca : S.U.A, Japonia, Polonia, Olanda, Franța etc.