Comportamentul consumatorului de ulei alimentar

CAP. 1 Prezentarea produsului

1.1. Date despre produs

În majoritatea cazurilor, gătitul reprezintă o activitate aproape zilnică a gospodinelor. Uleiul este perceput ca un element de baza pentru gătit, indispensabil din bucătăria oricărei gospodine, celelalte tipuri de grăsimi – unt, margarină, untură - fiind folosite mai rar, mai degrabă în prăjituri, creme etc.

Uleiul este principalul ingredient utilizat la aproape toate mâncărurile pregatite acasă, datorită principalului său beneficiu – gustul mâncării. Imediat după câştigul gustativ se plasează argumentul estetic, pentru că uleiul face ca bucatele să fie “apetisante şi aspectuoase”.

Uleiul de floarea soarelui reprezintă pentru cele mai multe gospodine cea mai accesibilă alegere între cele două componente: gust şi sşnătate. Se foloseşte foarte mult la gătit, prăjeli, dar şi la salate de orice fel.

În general, calitatea unui ulei este evaluată de către consumatoare prin intermediul următorilor indicatori: culoare, consistenţă, limpezime, gust/miros (neutre), comportamentul în timpul şi după prăjire, rezistenţa la folosiri succesive, conţinut (fără colesterol sau conservanţi).

1.2. Tipuri de ulei alimentar

Pe piaţa românească pot fi întâlnite mai multe tipuri de ulei, folosite în bucătărie pentru gătit, salate sau diete:

- Ulei de floarea-soarelui presat la rece, dublu rafinat, rafinat, nerafinat;

- Ulei de măsline extra virgin, rafinat, simplu;

- Ulei de alune;

- Ulei de susan;

- Ulei de migdale;

- Ulei de seminţe de strugure

- Ulei de soia;

- Ulei de porumb etc.

Uleiul de floarea-soarelui

Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupă locul al patrulea, după soia, palmier şi rapiţă.

Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseşte, în principal, în alimentaţie, în industraia margarinei şi a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentaţie, având fluiditate, culoare, gust şi miros plăcut.

Uleiul de măsline

Pe piaţa românească se comercializează ulei de măsline simplu, rafinat şi extravirgin, însă consumatorul nu este încă pregătit să le distingă. Cei trei jucători majori care îşi dispută piaţa sunt: Minerva (Grecia), Costa d’Oro (Italia) şi Borges (Spania).

Compania Elgeka distribuie uleiuri Minerva Extra vi Virgin în ambalaje din sticlă de 250 ml şi 500 ml, precum şi Niki Pomace la 1000ml, ambalat tip pet. Acesta din urmă este un ulei rafinat, cu un conţinut ridicat de ulei extravirgin. Toate aceste produse se adresează segmentului dinamic al pieţei - consumatori cu venituri medii şi ridicate, conştienţi prin educaţie şi cultură de valoarea acestui aliment şi care îşi doresc experienţe culinare noi.

Puterea de cumpărare este o barieră generală, uleiul de măsline fiind un produs scump prin definiţie. Totuşi, acest lucru nu-i împiedică pe români să-l cumpere. Bineînţeles, frecvenţa de cumpărare nu este foarte mare, ceea ce face ca, în final, consumul să fie foarte redus.

Ca şi în cazul altor produse, dimensiunea pieţei depinde de educarea consumatorului. Campanii elaborate de informare şi educare a potenţialului consumator au fost realizate chiar de importatori. ”Creatorii de opinie”, îndeosebi revistele medicale şi cele cu target preponderent feminin, au promovat şi promovează în continuare imaginea acestui produs. Cu toate acestea, uleiul de măsline este încă un lux în România, iar vânzările cresc anevoios, dar constant.