Controlul de Calitate pe Flux Tehnologic la Obținerea Dulceței de Căpșuni

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA GENERALĂ A PRODUSULUI

1.1 Definiţie

Dulceaţa este un produs negelificat obţinut prin fierberea fructelor într-un sirop de zahăr, având drept scop concentrarea produsului , ambalat în recipiente închise ermetic şi pasteurizate.

Dulceaţa se prepară dintr-o singură specie de fructe şi poartă denumirea fructului din care provine. Pentru a se asigura conservarea produsului dulceaţa trebuie să atingă 70 - 75 grade refractometrice, produse de zahărul existent în mod natural în fructe, dar în mod special de zahărul adăugat .

La fabricarea dulceţii se folosesc ca materie primă o singură specie de fructe care poartă denumirea fructului din care provine şi materii auxiliare ca: apa, substanţe îndulcitoare (zahăr, glucoză) şi acizi alimentari (acid citric).

Datorit ă gustului plăcut şi calităţilor senzoriale , sunt mult solicitate pentru consumul în stare proaspătă.Prin prelucrarea lor se fabrică compot, dulceaţă , sirop , etc.

Dulceţurile au următoarele caracteristici:

- Conţinut de fructe sau părţi de fructe în dulceaţă 45...55%;

- Substanţe solubile, grade refractometrice minim 72%;

- Aciditate exprimată în acid malic minim 0,7 %.

1.2 Valoarea Nutritivă Şi Terapeutică A Căpşunilor

Căpşuna a fost folosită ca remediu natural pentru diverse afecţiuni încă din timpuri străvechi. Principalii săi constituenţi: vitamine (A1, B1, B2 , C), aproximativ 90% apă, săruri de potasiu fac din acest fruct un important remineralizant al organismului. În medicina populară, căpşuna era utilizată în afecţiunile renale, deoarece au un efect diuretic.

Decoctul preparat din frunzele şi rădăcinile de căpşun este considerat un remediu natural în tratamentul diareei, reumatismului, cistitelor. Sucul de căpşuni are calităţi terapeutice deosebite, fiind astfel recomandat tuturor bolnavilor. Căpşunile au de asemenea proprietăţi bactericide, fluidizează sângele şi echilibrează tranzitul intestinal.

În scopuri terapeutice, de la căpşun se folosesc fructele, frunzele şi rizomii.

» Cura de căpşune. Fiind bogate în vitamine din complexul B (B1, B2, B6) şi în mangan, care au rol important în funcţionarea normală a sistemului nervos, căpşunele sunt indicate în astenii şi pentru prevenirea insomniilor.

Întru-cât conţin mult fier (component al hemoglobinei din sânge) şi cupru (care participă, de asemenea, la formarea hemoglobinei, înlesnind totodată şi absorbţia fierului), căpşunele se folosesc în tratamentul anemiilor. Având efect tonic, se recomandă. în tuberculoză. Ele au şi rol de reglementator hepatic (conţin vitamina K, care este esenţială pentru funcţionarea normală a ficatului, fiind un factor de longevitate). De aceea, căpşunele se folosesc în cazuri de insuficienţă hepatică, diskinezii biliare. Datorită conţinutului în vitamina PP, care este vasodilatatoare, căpşunele au rol hipotensor; ca atare, ele se folosesc în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Totodată, cura de căpşune înlesneşte acţiunea sistemului imunitar, are un puternic efect diuretic, favorizând eliminarea acidului uric, a toxinelor şi a excesului de colesterol.

Cura de căpşune mai este indicată în afecţiunile renale (inclusiv litiazele), în reumatism, artritism, guta, ateroscleroză etc. Conţinând vitamina E şi puţine zaharuri, căpşunele pot fi consumate de diabetici.

» Spuma de căpşune şi gelatina din suc de căpşune se prepară ca şi cele de zmeură. Ele-au aceleaşi utilizari terapeutice ca şi fructele.

Căpşunile se folosec şi în cosmetică contra ridurilor.