Cuprins
- I.Memoriu justificativ
- II.Procesul tehnologic de obţinere a compoturilor
- 2.1 Condiţii impuse materiei prime pentru compoturi
- 2.2 Schema tehnologică de obţinere a compotului de caise
- 2.3 Principalele operaţii de obţinere a compotului de caise
- 2.4 Accidente de fabricaţie
- III.Control de calitate al compotului de caise şi interpretarea rezultatelor
- 3.1 Caracteristicile senzoriale şi fizico – chimice ale compotului de caise
- 3.2 Determinarea masei nete şi a proporţiei de fructe
- 3.3 Determinarea substanţelor solubile din compotul de caise prin metoda refractometrică
- 3.4 Încercarea ermeticităţii prin metoda cu apă caldă
- IV.Anexe
- V.Concluzii şi propuneri VI.Bibliografie
Extras din proiect
Am ales acest proiect deoarece compotul de caise este un aliment cu valoare terapeutică recunoscută de medici, sucul caiselor intervine în procesele metabolice şi previne apariţia cancerului.
Compotul e utilizat în diete, previne anemia, la copii rahitismul, este necesar în perioada de creştere, şi benefic în timpul sarcinii.
Având aroma intensă şi deosebit de plăcută, caisele se numără între cele mai apreciate fructe de masă. De la cais în scopuri terapeutice se folosesc fructele, care sânt bogate în substanţe nutritive, foarte digestibile, cu efect remineralizant, antianemic, alcalinizant şi diuretic. Caisele uscate sânt laxative, iar cele proaspete constipante. Valoarea energetică a caiselor proaspete este de circa 60kcal/100g, iar a celor uscate de circa 306kcal/100g.
Caisele sunt acele fructe portocalii încărcate cu beta-caroten şi fibre, care se numără printre vestitorii verii. Uscate, congelate sau în compot caisele pot fi consumate tot anul, însă parcă mai bune sunt caisele proaspete care conţin cantităţi semnificative de vitamina C şi A.
Însuşirile fizice ale caiselor
Forma: este o însuşire caracteristică pentru diferite specii şi soiuri de caise.
Mărimea: este redată prin masă, dimensiuni sau volum; introducerea în procesul tehnologic a unor materii prime uniforme ca mărime, permite prelucrarea mecanizată şi obţinerea unor produse finite de calitate bună şi constantă.
Masa: se exprimă în grame, în kilograme sau prin numărul de bucăţi care intră într-un kilogram.
Volumul: se exprimă în centimetri cubi, şi se măsoară prin cantitatea de apă dislocuită.
Masa specifică: se exprimă în g/cm² depinzând de gradul de coacere şi condiţionează direct rezistenţa mecanică la transport şi prelucrare.
Masa volumetrică: variază în funcţie de formă, mărime şi masă specifică; prezintă importanţă pentru stabilirea spaţiului necesar pentru depozitare şi se exprimă în kg/m³.
Căldura specifică: reprezintă cantitatea de căldură sau de frig, necesară pentru ridicarea sau coborârea temperaturii cu 1°C a unităţii de masă de caise.
Temperatura de îngheţ: reprezintă punctul de la care apa liberă din fructe trece în stare solidă (variază între – 0,5 şi – 4°C ).
Fermitatea structo-texturală: indică rezistenţa pe care o opun fructele la exercitarea unei presiuni exterioare. Se măsoară cu penetrometrele sau cu maturometrele. Fermitatea caiselor se datorează caracteristicilor structurale, texturii, compoziţiei chimice precum şi gradului de maturitate.
Conținut arhivă zip
- Controlul Tehnic de Calitate al Compotului de Caise.ppt