Deșeuri rezultate de la prepararea crenvurștilor

Definirea deşeurilor

În directiva cadru pentru deşeuri a Comisiei UE, 75/442/EEC este dată definiţia juridică a deşeului: „Prin “deşeu” se inţelege orice obiect sau substanţă pe care proprietarul acesteia îl aruncă sau intenţionează să îl arunce”. În concordanţă cu definiţia UE, noţiunea de deşeu este definită asemănator şi in alte state ale Uniunii. Vechea diferenţiere între deşeuri a căror depozitare este generatoare de cheltuieli şi deşeuri a căror depozitare este aducătoare de venituri nu mai exista in legiferare. Până nu de mult, deşeurile tipice rezultate prin prelucrarea alimentelor nu erau privite de producători drept deşeuri, intrucât acestea de regulă erau vândute. Această practică era considerate sigură din punct de vedere al protecţiei mediului.

Noţiunea de carne

Carne părţile comestibile din animalele domestice (bovină, porcină, ovină, caprină) şi păsări de curte care sînt sacrificate sub formă de carsasă sau părţi de carcase constînd din ţesut muscular, tesut adipos, ţesut conjunctiv cu sau fără ţesut osos.

Carcasă corpul unui animal crescut pentru carne după sacrificare şi eviscerare.

Organe comestibile carnea proaspătă alta decît carcasa, inclusiv viscerele şi single.

Produs din carne produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea produselor astfel prelucrate, astfel încît suprafaţa de tranşare permite constatarea dispariţiei caracteristicilor de carne proaspătă, în reţeta căruia fracţia masică de ingrediente de carne constituie peste 60 %.

În funcţie de tehnologia de fabricare a produselor din carne acestea se clasifică în fierte, afumate fierte, afumate coapte, crude afumate, coapte, prăjite, sărate, zvîntate şi alte tipuri.

Întreprindere de prelucrare a cărnii întreprindere de prelucrare a produselor cu utilizarea cărnii- materie primă. Abator unitate utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman.

Pe lăngă carne şi grăsimi în abator rezultă şi subproduse. Subprodusele se clasifică în: subproduse alimetare (comestibile) şi industriale tehnice).

În categoria subproduselor intră: capul, creierii, limba, buzele, urechile, organele (inimă, plămâni, ficat, splină, rinichi, şi uger), picioarele şi coada, diferite părţi ale tubului digestiv, părul de porc şi bovină, coarnele, copitele, unghiile, sângele, anumite grasimi, glande endocrine, materii prime fermentative (cheagurile), pieile.

În abator mai rezultă şi deşeuri şi sunt de 2 feluri:

o deşeuri grase – curăţirea de pe pieile de porc, franjurile de slănină, bucăţi mici de seu, jumări industriale, anumite părţi a intestinelor, confiscatele grase;

o deşeuri negrase – cărnuri şi organe confiscate, burţi necomestibile, curaţitura de pe piele şi de pe burta de bovină curăţite de pe maţe (sleimul) şi conţinutul stomacal.

Capitolul I

Tehnologia prelucrării subproduselor şi deşeurilor de abator

1.1 Prelucrarea organelor

Organele sunt cele mai valoroase subproduse, datorită conţinutului mai ridicat de proteine, vitamine şi substante minerale.

Prelucrarea limbilor

La ovine limba rămâne la cap şi se livrează odată cu acesta. La bovine limba se detasează de cap. La porcine recoltarea limbii se face odată cu smulgerea organelor din cavitatea toracică obţinându-se tacâmul de organe format din limbă cu şlung, inimă şi plămân.

La porcine, tacâmul de organe se clăteste de sânge cu apă rece.De limbă este ataşat şlugul.(laringele şi osul hioid) se îndepărtează şlugul şi se fasonează limba prin îndepărtarea de la baza acesteia a ţesutulul gras şi a nodulilor limfatici, (nodulii se folosesc ca furaje.