Drojdie furajeră obținută din melasă

Introducere

TEHNOLOGIA FABRICĂRII DROJDIEI FURAJERE

Deşi drojdiile au fost folosite din vremuri străvechi la prepararea alimentelor şi băuturilor, utilizarea lor în nutriţia umană sau pentru furajarea animalelor este de dată mult mai recentă. Deficitul de proteine din timpul primului război mondial a impulsionat cercetările pentru cultivarea drojdiilor în scopuri furajere.

Microorganismele cele mai frecvent utilizate ca sursă de proteine în nutriţia omului şi animalelor sunt drojdiile. Datele experimentale atestă că proteina din drojdii poate înlocui proteinele vegetale şi animale tradiţionale. S-a constatat că drojdiile sunt capabile să sintetizeze vitaminele hidrosolubile din grupa B, dar şi să le înmagazineze în celulă în cantităţi la fel de mari sau chiar mai mari decât cele din ţesuturile animale recunoscute ca surse importante de vitamine.

În condiţiile adâncirii crizei alimentare, fabricarea proteinelor de biosinteză reprezintă una dintre căile de perspectivă pentru asigurarea necesarului de proteine.

Tehnologia obţinerii proteinelor de biosinteză prezintă următoarele avantaje:

- permite obţinerea de proteine cu valoare biologică ridicată din materii prime disponibile în cantităţi mari, constituite în mare măsură din subproduse sau deşeuri şi reziduuri industriale;

- oferă posibilitatea, în raport cu substratul folosit, obţinerii de proteine cu randament mult mai mare în comparaţie cu cele de origine animală;

- prin utilizarea deşeurilor şi reziduurilor industriale se realizează şi o depoluare a mediului.

1.COMPOZIŢIA CHIMICĂ, VALOAREA BIOLOGICĂ ŞI UTILIZĂRILE

DROJDIEI FURAJERE

Compoziţia chimică a drojdiei furajere variază între limite largi, în funcţie de felul substratului, microorganismele folosite şi procesul tehnologic aplicat, şi se prezintă astfel:

- umiditate 5÷10%

- substanţă uscată 90÷95%

din care:

- proteine 47÷55%

- grăsimi 1,7÷6,7%

- hidraţi de carbon 7÷16,5%

- substanţe minerale 7,2÷11%

- substanţe extractive neazotoase 22÷40%

Se evidenţiază conţinutul ridicat în proteine, care sunt bogate în aminoacizi esenţiali, care nu pot fi sintetizaţi de către animale şi om, astfel încât aceştia trebuie aduşi odată cu hrana în proporţii corespunzătoare.

Drojdia furajeră depăşeşte de câteva ori furajele de origine vegetală concentrată în privinţa diversităţii şi cantităţii vitaminelor din grupa B. Un kg drojdie conţine 13÷18 mg tiamină (B1), 20÷50 mg riboflavină (B2), 60÷100 mg acid pantotenic (B3), circa 6000 mg colină (B4), 200÷300 mg acid nicotinic (B5). Conţinutul în vitamine este cu atât mai important cu cât organismul uman nu poate sintetiza vitaminele liposolubile A, D, E, F, vitaminele hidrosolubile din complexul B, vitamina C, ş.a..

Prin compoziţia sa în proteine, o tonă de drojdie furajeră este echivalentă cu următoarele cantităţi de furaje: 3 t ovăz, 100 t paie şi 120 t sfeclă furajeră.

Drojdia furajeră este folosită în proporţie de 2÷20% la prepararea amestecurilor de furaje a căror compoziţie se stabileşte astfel încât produsul obţinut să conţină în cantităţi suficiente toate substanţele care nu pot fi sintetizate de animale. Se obţin astfel în practică furaje relativ ieftine şi cu eficienţă ridicată în creşterea animalelor şi păsărilor.

Drojdia furajeră contribuie, de asemenea, Ia îmbunătăţirea gustului cărnii, măreşte vitalitatea animalelor şi scade mortalitatea, în special a puilor, viţeilor şi purceilor. Cu rezultate bune se foloseşte drojdia furajeră în crescătoriile de peşte şi apicultură pentru suplimentarea hranei albinelor primăvara timpuriu. Drojdia furajeră folosită în hrana animalelor sălbatice crescute pentru blană a dus la mărirea rezistenţei animalelor la îmbolnăviri şi la îmbunătăţirea calităţii blănii.

În acelaşi timp drojdia furajeră reprezintă o materie primă valoroasă din care prin prelucrare ulterioară poate fi obţinută o gamă largă de produse alimentare şi farmaceutice.