Instalații și echipamente pentru prepararea băuturilor într-un bar sportiv

1.Introducere

Dacă sunt persoane pasionate, să zicem, de fotbal şi se apropie un meci decisiv pe care doresc să-l trăiască la intensităţi maxime, dar n-au prins bilete pe stadion, să nu disperse pentru că pot regăsi atmosfera incendiară din tribune intr-un… bar. Un bar plin de suporteri care urmăresc meciul la televizoarele suspendate pe pereţi şi se manifestă zgomotos la fiecare atingere de balon. Şi asta în timp ce savurează berea preferată sau mănâncă o gustare gen fast-food. Aici nimeni nu este singur: fazele de pe ecranele televizoarelor creează emoţii la unison, amiciţiile se nasc spontan, comentariile amuzante abunda, berea îşi face efectul. Este combinaţia perfectă dintre atuurile unui local clasic şi atmosfera de pe stadion, o combinaţie care îi fascineaza de mult timp pe clientii din S.U.A. şi Canada. Acolo există în aproape toate oraşele un bar sportiv.

1.1.Istoria barurilor

Băuturile în amestec au fost consumate încă de la începuturile civilizaţiei. Există unele legende potrivit cărora primul cocteil, preparat din suc de lămâie şi piper era foarte apreciat ca aperitiv la curtea lui Cezar. De astfel, se pare ca românii erau mari consumatori de băuturi, aperitive realizate pe baza de vin cu diverse plante aromatice.

Prima publicaţie de profil datează din secolul al XVII-lea şi este atribuiţa Companiei Distileriilor din Londra. Acest magazin include o serie de reţete de cocteiluri, multe dintre acestea fiind considerate leacuri pentru diverse afecţiuni.

Se pare că Sazerac este primul cocteil preparat vreodată, în perioada anterioară primului Război Civil din New Orleáns- Lousiana. În fotografia de mai jos este imaginea primului "pahar" în care se serveau cocteilurile.

Combinaţia originală este un amestec între coniac şi bitter. Maestrul care a încercat aceasta combinaţie este Antoine Amedee Peychaud, care obişnuia să-şi invite prietenii pentru a servi băuturi preprate în “coquetier”(un fel de bol/pahar).

Cea mai cunoscută referinţă a etimologiei cuvântului “cocktail” este aceea a îmbinării dintre franţuzescul “coq”(cocos) şi cel englezesc “tail”(coada), cu trimitere la decorarea băuturilor cu pene de cocos sau cu alte elemente decorative asemanatoare acestora.

Cocteilurile erau la început, băuturi în amestec, mai puţin în baruri, şi mai ales la diverse evenimente sportive.

Epoca de glorie a acestora a fost anii’20 din prohibiţia alcoolului din SUA a reorientat publicul spre consumul de băuturi slab alcoolizate. Alcoolul era greu de găsit şi de o calitate îndoielnică, aşa ca barmanii au găsit reţeta succesului prin intermediul amestecurilor băuturilor cu alte ingrediente, precum fructe , legume, gheaţa, sucuri.

În a doua jumatate a secolului, prepararea băuturilor în amestec a devenit o preocupare şi pentru europeni.

Cocteilul a revenit în prim-plan în ultimii ani, mai ales în zonele meridionale, şi în zonele vizitate de turişti. El a devenit o alternativa populară pentru consumul de băuturi alcoolice şi o metodă eficientă de comercializare a alcoolului în perioada verii. Consumul s-a orientat spre calitate, în detrimentul cantităţii, fiind o problemă de gust personal şi nu o aliniere la moda timpului. Astfel, asistam la renaşterea băuturilor tradiţionale, dar şi la o efervescentă a băuturilor tropicale.

Primele baruri au aparut în SUA, la jumatatea secolului al XIX-lea, fiind formate numai dintr-o tejghea, prevăzute cu o bară care să ţină clienţii la distanţă. Aceasta era o bariera între barman, şi clienţi, de unde şi termenul “bar”. În aceste locaţii iniţiale un existau mese şi scaune. Clienţii serveau băutura în picioare, cumpărau tutun şi plecau repede. Iniţial, se servea numai vin şi bere, apoi după descoperirea metodei distileriei, în baruri au început să fie vândute şi alte sortimente de băuturi, precum gin, whisky sau rom. Apariţia barului a permis dezvoltarea unor noi forme de comerţ şi comunicare. Stramosul actualului bar american era un loc de întâlnire a enoriaşilor şi comercianţilor colonişti.

Odată cu apariţia marilor oraşe americane, s-au dezvoltat barurile din forma de astăzi. În anii ’20-’30, barurile au devenit parte componentă a hotelurilor.

În ceea ce priveşte continentul european, acesta era împânzit la sfârşitul secolului al XIX-lea de numeroase cabarete, bistro-uri, braserii, restaurante cafenele literare şi politice. În “saloanele” hotelurilor din Londra şi Paris se serveau băuturi noi, moderne, care se pregăteau pe loc.

Primul cocteil bar a fost deschis la Londra, în primul deceniu al secolului al XX-lea. După cel de-al doilea război mondial, barurile de interior au cunoscut o dezvoltare deosebită în SUA, fiind asimilate unui anumit grad de sofisticare urbană.

În Romania, barurile şi băuturile în amestec se confundă cu perioada secolului al XX-lea, când în Bucureşti erau deschise câteva localuri celebre, unele cu profil tradiţional, altele mai selecte.

În zilele noastre, specializarea barurilor a atins un nivel deosebit, acestea funcţionând cu numeroase forme şi denumiri. Barul american, de exemplu, este un punct de atracţie prin scaunele sale înalte şi prin atmosfera elegantă, intimă, adresată unei clientele selecte.

Un alt spaţiu interesant, este barul tropical, amenajat cu precădere în zonele geografice cu acest specific: Brasilia, Cuba, Caraibe sau Asia. Băuturile servite aici sunt bazate pe combinaţii exotice între rom, tequilla şi sucuri de fructe tropicale.