Metale și metaloizi care poluează alimentele

Metale si metaloizi

Metalele cu potential toxic pot ajunge in organismul uman sau animal pe doua principale cai:

-calea pulmonara, care joaca un rol primordial in cazul toxinelor care pot fi prezente in atmosfera,

-calea digestiva, care este cea mai obisnuita, deoarece majoritatea toxinelor se regasesc in concentratii diverse in alimentatia noastra, in produsele de origine animala, vegetala si in apa de baut.

In alimente, metalele cu potential toxic pot ajunge pe cai multiple:

-prin tratamente aplicate in agricultura,

-prin transferul din solurile contaminate in plantele cultivate,

-prin depunerea prafului si aerosolilor pe plantele cultivate in regiunile industriale poluate,

-contaminarea in timpul transportului, prelucrarii si depozitarii,

-prin migrarea din ustensilele, utilajele, vasele si ambalajele utilizate pentru prelucrarea si pastrarea alimentelor.

Prin aportul constant al unor doze mici, metalele se acumuleaza in organism pana la realizarea unor doze toxice, care determina aparitia unor fenomene patogene. In alte cazuri, metalele actioneaza prin cumularea efectelor nedorite, declansand intoxicatia si la doze mici.

In afara de doza, foarte importante in declansarea fenomenelor toxice sunt si forma chimica sub care se gaseste metalul in aliment, solubilitatea acestuia, rezistenta organismului, interactiunea cu alti contaminanti chimici, obiceiurile alimentare ale consumatorului si alti factori.

Majoritatea metalelor cu potential toxic prezinta toxicitate multipla, determinand afectiuni in majoritatea tesuturilor si organelor, interferand numeroase procese enzimatice care determina buna functionare a organismului in ansamblu.

Metalele toxice cele mai frecvent implicate in intoxicatiile umane cu origine alimentara sunt plumbul, cadmiul, mercurul, aluminiul, cuprul, staniul, zincul, etc.

Plumbul

Plumbul este un element care se gaseste in mod natural in scoarta terestra, utilizat de oameni inca de la inceputurile civilizatiei. Ca urmare a activitatilor umane, plumbul a fost larg raspandit in mediu, regasindu-se in aer, apa, sol, plante ,animale, alimente si diverse constructii.

In natura plumbul se gaseste mai ales sub forma de sulfuri, dar si sub forma de carbonati, sulfati si cromati. Sursele de contaminare ale solului sunt utilizarea deseurilor ca fertilizanti, emisiile industriale si auto.

Concentratia mare de plumb in plante este in majoritatea cazurilor rezultatul contaminarii solului sau prin depunerea de praf pe legumele frunzoase.

Plumbul mai poate contamina si apa, alimentele si alcoolul, dar contaminantul nu pote fi vazut, gustat sau mirosit.

Alimentele pot fi contaminate cu plumb si in timpul productiei, procesarii si ambalarii.

In timpul productiei, in afara de aportul de plumb din mediul poluat (apa, sol, aer), mai ales in zonele industrializate si cu circulatie intensa a autovehiculelor, acest metal mai poate ajunge pe produsele vegetale prin aplicarea de pesticide pe baza de plumb, cum este arseniatul de plumb.

In trecut, alimentele conservate in cutii care erau sudate cu plumb constituiau principala sursa a acestuia in ratiile oamenilor, in zilele noastre principalele ambalaje incriminate ca posibile surse de plumb sunt staniolul si unele folii de plastic imprimate cu pigmenti pe baza de plumb.

Intoxicatia cu plumb poate avea efecte hematologice (anemie), efecte asupra sistemului nervos, hepatic, renal, endocrin, ocular, reproductiv, etc.