Proiectarea ansamblului design de produs - design de ambalaj pentru margarina Rama

Introducere

Margarina este o emulsie stabila obtinuta din uleiuri, grasimi vegetale si eventual grasimi animale, cu apa, respectiv lapte, care prin proprietatile sale se aseamana cu untul. Margarina este o emulsie concentrata de tipul apa în ulei în care faza dispersa este apa, respectiv laptele. Emulsiile stabile se obtin cu ajutorul emulgatorilor (stabilizatori de emulsii). Actiunea acestora este bazata pe proprietatile speciale (micsorarea tensiunii superficiale la limita de separatie a celor doua faze; crearea peliculei de protectie pe suprafata picaturilor fazei dispersate). În afara de grasimi si apa se folosesc ca materiale auxiliare: emulgatori lecitina, zahar, sare, etc.

Margarina se aseamana cu untul prin plasticitate, consistenta, culoare, gust si miros. Datorita utilizarii de grasimi cu punct de topire comparabil cu organismul omului precum si datorita unei emulsionarii fine, margarina are un grad de asimilare ridicat de 94 – 97 %. La un continut de 82 – 84% grasimi, margarina satisface trebuinte diferite contribuind la aplicarea unor principii de alimentatie rationala.

Margarina este un produs alimentar, care contine minimum 80%grasime si maximum 16% apa, în stare plastica sau fluida, o emulsie stabilizata de tip A/U, fabricata, în principal, din grasimi si uleiuri comestibile, fiind permis si adaosul de aditivi: emulgatori, vitamine, aromatizanti, coloranti si conservanti aprobati de Codex Alimentarius Comissions.

Margarina a fost inventata de Hyppolite Mège-Mouriez si a fost brevetata in 1869 in Franta, dupa ce Imparatul Louis Napoleon al III-lea i-a cerut sa gaseasca un inlocuitor pentru unt. Pentru aceasta, Mège-Mouriez a folosit acid margaric – un acid gras izolat in 1813 si denumit astfel datorita culorii sale perlate (margaritar) – si si-a denumit produsul margarina.

În ceea ce priveste avantajele şi dezavantajele produsului margarină, părerile sunt împărţite, chiar contradictorii.

Unii afirmă că din momentul descoperirii şi până în prezent, margarina a fost îmbunătăţită cu tot soiul de coloranţi, aromatizanţi şi vitamine sintetice, devenind unul dintre cele mai toxice produse alimentare inventate vreodata. Mirosul de lapte al margarinei este obţinut pe cale chimică. De asemenea majoritatea aditivilor care se găsesc în margarină sunt de natură cancerigenă sau toxică, margarina devenind cel mai bogat produs în aditivi şi cel mai periculos.

Alţii au păreri cu totul contrare, afirmând că grăsimile care se gasesc în uleiul de floarea soarelui, în germenii de grâu, în nuci, în soia,în fructele uscate, în peşte şi în sâmburii de struguri,se găsesc şi în margarinele vegetale.

Avantajul acesteia este totuşi că aproape toate formulele conţin, pe lângă aportul de grăsimi benefice şi vitaminele A, D şi E. Unele tipuri de margarină au şi alte tipuri de vitamine. De exemplu, cele care conţin vitamina B1 (ajută la digestie şi este o sursa de energie pentru organism), vitamina B2 (necesară în metabolismul carbohidratilor, grăsimilor şi proteinelor),vitamina B6 (menţine nivelul optim de sodiu şi fosfor din organism şi ajută la formarea anticorpilor), vitamina B12 previne anemia şi e necesară pentru fixarea calciului.

Margarina este o grăsime vegetală înalt aterogenă. Aceste grăsimi "încurcă" o serie de procese metabolice. Ele atacă şi sistemul imunitar, favorizând apariţia infecţiilor, intoxicaţiilor şi chiar a cancerului. Mai mult, favorizează acumularea de kilograme în plus şi solicită excesiv ficatul în procesul de metabolizare. Medicii recomandă alegerea unor substituenţi naturali cum sunt uleiurile. Faptul că acest produs dăuneaza grav sănătăţii a facut ca autorităţile sanitare din Statele Unite ale Americii să decidă interzicerea lui din 2008 în pregătirea mâncărurilor din restaurante. Dar care este limita lui în consum? Conform studiilor, nutriţioniştii americani recomandă consumul sub 2 grame zilnic de margarină. În schimb, specialiştii europeni sunt mai drastici. Ei sfătuiesc populaţia să nu folosească margarina în hrana decât într-o cantitate foarte mică, sub un gram pe zi. Acest produs poate fi ascuns in multe produse nesanatoase oferite din belsug pe piata (bomboane, ciocolata, gogosi, snacks-uri, frisca, pop-corn etc.). Cu atat mai periculos este faptul ca in perioadele de post aproape la fiecare colt de strada se vand produse de patiserie care mustesc de grasimi vegetale prelucrate industrial. Multi comercianti nu tin cont de efectele asupra sanatatii publice, ci urmaresc profitul cat mai rapid. Produsele de patiserie pentru post sunt pline de grasimi nesanatoase.