Proiectarea întreprinderii de salamuri

Întroducere

Industria carnii este una din ramurile de baza ale industriei alimentare si are ca obiect obtinerea carnii si valorificarea carnii pentru consum direct sau prelucrarea in preparate si conserva din carne.

In vederea realizarii de produse corespunzatoare sub aspect calitativ si al diversitatii de sortimente, industria carnii trebuie sa aiba in vedere cerintele consumatorului si exigentele exportului.

Intreprinderile de prelucreare a carnii sint raspindite pe tot cuprinsul tarii, pentru asigurarea aprovizionarii populatiei cu carne proaspata, pe plan local, in conditii optime. In acest fel se elimina translocarile de animale pe distante mari,evitindu-se pierderile in greutatea vie a animalelor si se reduc cheltuielile de transport.

Pentru imbunatatirea productiei s-au introdus linii tehnologice noi la nivelul tehnicii mondiale. S-a organizat productia pe baze stiintifice cu scopul de a valorifica integral si in conditii cit mai economice intreaga MP de origine animala destinata consumului uman. De aici a rezultat si necesitatea sporirii gamei de sortimente atit pe consumul intern cit si pentru export.

In aceste conditii se impugn exigente cit mai crescute pentru cei care se ocupa cu prelucrarea si controlul popular acestor produse, pentru ca sa-si pasteze calitatea integrala sis a nu pericliteze sanatatea consumatorilor.

În ultimile doua decenii managerii s-au confruntat cu probleme care au existat anterior. Ca urmare a progreselor în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, a globalizarii pieţei şi creşterii numarului competitorilor de clasă mondială, organizaţiile au trebuit sa-şi îmbunătaţească rapid activitatea lor pentru a fi competitive.

Planificarea afacerilor este una din cheltuielile succesului ce permit definirea exactă a scopurilor şi a activităţilor ce trebuie făcute pentru atingerea lor precum şi repartizarea judicioasă a resurselor necesare pentru obţinerea beneficiului aşteptat.

Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinderilor ignoră necesitatea elaborării unui plan de afaceri sau îi acordă o importanţă minoră. Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern, lipsa de resurse şi cunoştinţe crează mari dificultaţi în crearea obiectivelor propuse în plan şi provoacă o atitudine sceptică a antreprenorilor faţă de planul de afaceri în special şi de planificarea în general. Cu toate acestea studiul experţilor occidentali au demonstrat că una din cauzele importante ale nivelului scazut de supraveţuire a întreprinderilor micului bussiness este lipsa unor planuri strategice care ar permite coordonarea activităţilor şi alocarea eficientă a resurselor disponibile. De aceea este foarte important ca planul de afaceri dintr+un document formal să devină un instrument managerial, care poate fi utilizat de antreprenor pentru evaluarea situaţiei curente şi determinarea etapelor şi resurselor necesare, pentru realizarea cu succes a obiectivelor şi scopurilor întreprinderii.

La întreprindere planificarea îndeplineşte un loc subordonat, problema ei constînd în depunerea unui efort pentru atingerea scopului anumit.

Influenţa principală asupra caracterului planificării o are condiţiile social- economice, şi în primul rind- forma de proprietate asupra capitalului.

De la calitatea planificarii depinde activitatea în viitor a întreprinderii şi atingerea scopurilor ei, cît de efectiv vor fi utilizate resursele.

Clariatea unui plan de afaceri va prezenta de asemenea fundamental iniţiative de îmbunătaţire a activităţii organizaţiei indiferent dacă este vorba de implementarea unui proces de îmbunătaţire continuu prin managementul calitaţii sau prin alte eforturi radicale de restructurare a firmei.

Pentru a ridica nivelul de planificare şi de conducere a întreărinderii, pentru ca întreprinderea să se folosească mai bine de procesul tehnico-ştiinţific, statul trebuie să elaboreze nişte masuri care ar permite o mai bună situaţie în viitor pentru dezvoltarea întreprinderii.

Un plan bine gindit poate constitui cale spre succes, arătînd fiecărei persoane cum poate contribui la obţinerea acestuia. Procesul de planificare în sine poate avea o contribuţie importantă la formarea de noi idei, la înţelegerea fenomenului concurenţial, la atragerea şi implicarea managerilor, fiind în acelaşi timp o parte integrantă din efortul de comunicare şi mobilizare.

1. Caracteristica întreprinderii.

Pentru fabricarea sortimentului descris în lucrarea dată, au fost folosite

tehnologii de producere larg răspîndite, ce asigură pregătirea produselor de calitate înaltă.

În legătură cu faptul că la momentul dat, piaţa acestor produse este supraîncărcată cu produse de calitate proastă (tehnologia de producere a acestor produse nu corespunde normelor în vigoare), considerăm că producţia produsă în cadrul acestor linii tehnologice va fi larg întrebată, creînd o concurenţă demnă produselor de o calitate mai joasă şi analogică. Faptul dat se lămureşte prin folosirea produselor naturale în procesul de producere, fără orice adaos de natură sintetică (nenaturală).

Materia primă achiziţionată conform reţetelor este folosită raţional pentru fabricarea întregului sortiment. Reeşind din acest fapt se trage concluzia următoare- că producerea este rentabilă, economic efectivă si în stare de concurenţă pe piaţă.

În lucrarea dată este descrisă proiectarea unei întreprinderi ce produce următorul sortiment de salamuri:

• Salam crud-afumat de tip “Braunshveiskaia”,

• Salam semi-afumat „Umanscaia”

• Salam crud-afumat “Mozaic”.

Secţia se proiectează ca să fie autonomă, deci în secţie se proiectează toate încăperile şi utilajele necesare pentru producerea de bază, şi se uneşte cu toate comunicaţiile inginereşti.

Se prevăd 4 camere frigorifice, una pentru refrigerare şi păstare a materiei prime în stare refrigerată, a doua pentru păstrarea materiei prime în stare congelată, a treia pentru sararea si maturarea produselor si ultima pentru depozitarea produsului finit. Camera pentru păstarea materiei prime este dotată cu căi aeriene, care sunt unite cu camera de prelucrare a meteriei prime unde semicarcasele sunt supuse tanşării,dezosării şi alegerii care sunt prevăzute de instrucţiunea tehnologică. După prelucrare materia primă este îndreptată în sectia de mezeluri unde o parte este sarată si indreptată la maturare, alta este supusă prelucrării în continuare pin la fabricare aprodusului finit.

Utilajele instalate în secţie sunt alese în aşa fel ca să uşureze lucrul la fiecare etapă a fluxului tehnologic şi corespund tuturor cerinţelor faţă de utilajul modern. Alegerea instalaţiilor a fost efectuată în corespundere cu parametrii fluxului tehnologic si a sortimentului mai multor firme producătoare de utileje, alegindule pe cele mai eficiente producţiei planificate.