Proiectarea unei secții de expandare la o unitate de morărit

Introducere

Una dintre cele mai principale ramuri prelucrătoare în viaţa populaţiei este ramura prelucrării şi păstrării produselor cerealiere. Această ramură reprezintă una dintre cele mai vechi preocupări ale omului.

De-a lungul timpului, morăritul a evoluat concomitent cu progresul general al omenirii prin aplicarea unor procedee şi tehnologii de fabricaţie, extinderea gradului de mecanizare şi automatizare a proceselor tehnologice, lărgirea gamei sortimentale prin realizarea de noi produse, creşterea gradului de valorificare a cerealelor.

Produsele cerealiere întotdeauna au ocupat un loc de frunte în alimentaţia omului. Din gama largă de produse cerealiere se fabrică făinuri de diferite calităţi şi multe alte produse.

Cerealele reprezintă produse preţioase în raţia omului, datorită valorii nutritive şi valorii energetice înalte, asimilării bune a proteinelor şi glucidelor din ele, datorită proprietăţilor gustative bune şi ele contribuie la diversificarea gamei de produse alimentare a omului. Ele se folosesc pe larg în alimentaţia publică, la fabricarea concentratelor alimentare, la producerea produselor dietetice şi pentru copii. Cerealele, alături de celelalte produse alimentare, furnizează organismului uman o parte însemnată din substanţele care-i sînt necesare pentru activitatea vitală, menţinerea stării de sănătate şi conservarea capacităţii de muncă, iar orezul in special, reprezintă produsul alimentar de bază pentru mai mult de jumătate din populaţia globului pămîntesc. Aplicînd tehnologii adecvate şi moderne în industria prelucrării cerealelor, obţinem o gamă largă de semifabricate şi concentrate alimentare în scopul satisfacerii cerinţelor cescînde şi tot mai diversificate ale alimentaţiei moderne.

În domeniul alimentaţiei publice cu produse de provenienţă cerealieră, se petrec lucrări ştiinţifice asupra creării noilor metode progresive şi procese tehnologice continui, inclusiv cele cu economisirea energiei electrice, cu puţine deşeuri şi fără deşeuri, cu noi aspecte ale produselor, care satisfac cerinţele contemporane şi obiectivele normelor raţionale de alimentaţie în bilanţ.

În ultimii ani se urmăreşte o dezvoltare largă a tehnicii moderne în industria alimentara. Aceasta s-a dezvoltat din cauza necesităţii de ridicare a productivităţii muncii, din cauza apariţiei noilor tehnici electronice, care au posibilitatea multor funcţii de realizare. Introducerea tehnicii moderne în industria prelucrătoare de cereale va da posibilitatea :

- de a păstra calitativ si un timp cit mai îndelungat a cerealelor;

- de a studia si pe cit de posibil de a micşora timpul de prelucrare a produselor ;

- de a micşora cheltuielile de energie ;

- de a îmbunătăţi calitatea produselor fabricate ;

- de a simplifica dirijarea procesului tehnologic de producere ;

- de a preveni situaţiile de avarie ;

Progresele radicale a lucrărilor ştiinţifice în ultimele decenii ale secolului XX asupra creării tehnicii moderne de determinare a indicilor termofizici, au dat posibilitatea de a determina cu o exactitate destul de precisa a conductibilităţii termice a diferitor materiale ceea ce ne va ajuta pe viitor sa folosim cit mai raţional atît resursele materiale cit si cele energetice. Odată cu desăvîrşirea diferitor metode a determinării conductibilităţii termice, sau perfecţionat si metodele de uscare, s-au efectuat cercetări asupra optimizării condiţiilor tehnologice termice de deshidratare cu scopul de a asigura integritatea maximă a tuturor componentelor valoroase din produsul supus uscării, obţinerea materiei cu noi calităţi caracteristice, cu proprietăţi structural-mecanice necesare.

Acest proces trebuie să se efectueze cu cheltuieli minime de energie şi cu păstrarea maximă a indicilor organoleptici şi chimico-tehnologici ai materiei studiate.

În aceasta lucrare am determinat indicii termofizici ai cerealelor pentru obţinerea unor rezultate cit mai precise si prin cele mai eficiente metode.

Lucrările teoretice cît şi practice în acest domeniu au o importantă valoare pentru argumentarea operaţiilor de păstrare si prelucrare termică a produselor, care se foloseşte în industria cerealiera. Studierea proprietăţilor cerealiere, găsirea metodelor eficiente de prelucrare dau posibilitatea de a crea linii tehnologice raţionale.

I. DESCRIEREA PORUMBULUI CA MATERIE PRIMĂ.

1.1. IMPORTANŢA

Porumbul este una dintre cele mai inseminate plante de cultură din lume. Din punct de vedere al producţiei este, după grîu şi orz, cea mai importantă cereală a lumii, iar, din punct de vedere al suprafeţei, ocupă după grîu locul al doilea.

Importanţa deosebită a porumbului se datoreşte nu numai potenţialului productiv mai pronunţat decît al tuturor celorlalte cereale, ci şi multiplelor utilizări ale boabelor (Schema 1).

Boabele sînt folosite în alimentaţia omului mai ales sub formă de făină din care se obţin diferite preparate culinare (prin măcinare uscată), şi anume: făină de mălai „fulgi” şi floricele de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial etc., prin măcinare umedă (bobul cu embrion) se obţin, pe lîngă produsele enumerate, şi sirop bogat în fructoză (pentru diabetici), bere, înlocuitori de cafea, paste pentru glasat drajeuri etc. Circa 15% din producţia mondială actuală de porumb se foloseşte direct în hrana omului.

În furajarea animalelor se foloseşte fie la fabricarea nutreţurilor combinate, fie sub formă de boabe mature şi urluite ori boabe ajunse la coacerea în ceară, transformate în „pastă” sau „fulgi”. Însilozarea porumbului ca nutreţ se datoreşte valorii nutritive ridicate (1 kg boabe echivalează cu 1,17 – 1,30 unităţi nutritive şi conţine 70 – 80g proteină digestibilă). Din producţia mondială de porumb, circa 75 – 80 % se foloseşte în hrana animalelor.

Din ciocălăi se obţin: furfurol, nutreţuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine etc. sau sînt folosiţi ca drept combustibil.

Pănuşile se utilizează pentru împletituri sau furajere.

În industrie boabele de porumb au multe şi variate utilizări. Dintr-un chintal de boabe, de la care se separă embrionii, rezultă: 77 kg făină sau 44 l spirt, sau 63 kg amidon, sau 71 kg glucoză, la care se adaugă 1,8 – 2,7l ulei comestibil şi 3,6 kg şroturi de embrioni.

Extinderea porumbului a fost favorizată de următoarele însuşiri: comparativ cu celelalte cereale s-a dovedit mai productiv, mai rezistent la secetă şi cădere cu mai puţine boli şi dăunători; valorifică din plin precipitaţiile din a doua jumătate a verii, irigaţiile, gunoiul de grajd şi îngrăşămintele minerale; se poate cultiva în monocultură, reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea premergătoarelor timpuri; se cultivă în culturi mixte cu fasole sau cînepă de sămînţă; are coeficient ridicat de înmulţire, încît necesită cantităţi mici de sămînţă.