Protecția Consumatorului

Partea I

1.1. Protecţia consumatorilor

Societatea în care trăim este una de consum. Consumul este o parte importantă a vieţii cotidiene, care influenţează înt-o mare măsură timpul şi banii de care dispune fiecare persoană în parte.

Într-o astfel de societate fiecare este un consumator, important este să ştim cum să alegem produsele de care avem nevoie şi să cunoaştem drepturile pe care le avem ca şi consumatori. Vocea prin care se fac cunoscute aceste drepturi, de care beneficiază cetăţenii, în calitate de consumatori, este cea a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.

Protecţia consumatorilor înglobează mai multe seturi de activităţi specializate, care au ca scop apărarea şi conservarea integrităţii bio-psiho-sociale a persoanei, în calitate de utilizator al bunurilor şi serviciilor distribuite sau comercializate prin intermediul reţelelor publice de ofertă socială, sau prin piaţa naţională. Aceste seturi de activităţi trebuie structurate pornind de la filosofia asigurării unei dezvoltări umane armonioase, prin aplicarea politicilor de protejare a consumatorilor faţă de incidenţa unor pericole ce pot afecta sănătatea, siguranţa, sau bunăstarea economică şi socială a acestora.

În anii ’90, în România au funcţionat mai multe organisme guvernamentale şi nonguvernamentale pentru protejarea consumatorilor. Multe dintre acestea au participat la elaborarea proiectului de lege privind protecţia consumatorilor.

În vederea realizării unitare a obiectivelor privind protecţia consumatorilor, încă din anul 1990, Guvernul României a iniţiat organizarea şi funcţionarea unui for naţional menit să controleze şi să acţioneze în sensul aplicării legislaţiei în vigoare. Astfel, pe baza H.G. nr. 805 din 1990, s-a organizat Direcţia generală a protecţiei consumatorilor, în cadrul Departamentului Reglementării Comerţului şi Turismului, din Ministerul Comerţului şi Turismului. Instituţia care are ca obiect controlul efectiv al respectării normelor legale de protecţie a consumatorilor din România este Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

După anul 1989, România a manifestat un interes constant pentru apropierea de structurile europene. Astfel, în 1993, ţara noastră a semnat Acordul de asociere la Comunitatea Europeană, potrivit căruia România se obligă să armonizeze legislaţia naţională cu cea comunitară.

1.2. Informarea consumatorului

Consumatorii, în cadrul pieţii de consum, sunt informaţi prin intermediul publicităţii şi al sistemului de etichetare.

Publicitatea se poate defini ca fiind orice formă plătită de prezentare și promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio, de televiziune și internet) de către un sponsor bine precizat. Multe organizații folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea acestuia. Răspunsul poate fi de natură perceptuală: de exemplu, consumatorul își formează anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi schimbate de către reclamă. El poate fi de natura comportamentală: de exemplu, consumatorul cumpără produsul sau sporește cantitatea cumparată. Publicitatea este o bună metodă de a informa și a convinge, cu scopul de a crea preferințe pentru un anumit produs sau de a-i motiva pe consumatori să consume un anumit produs.

Etichetarea. Scopul etichetării produselor alimentare este de a garanta accesul consumatorilor la informaţii complete cu privire la conţinutul şi compoziţia produselor, pentru a proteja sănătatea şi interesele acestora. Alte informaţii pot oferi detalii despre o caracteristică specifică a produsului, cum ar fi originea sau procedeul de fabricaţie. Unele produse alimentare, cum ar fi organismele modificate genetic, alimentele alergenice, alimentele destinate sugarilor sau chiar diverse băuturi fac, de asemenea, obiectul unor reglementări specifice.

Etichetarea anumitor produse nealimentare trebuie să conţină informaţii specifice, pentru a garanta siguranţa utilizării şi pentru ca utilizatorii să poată efectua o reală alegere. În plus, ambalarea produselor alimentare trebuie să respecte anumite criterii de fabricaţie, pentru a se evita contaminarea acestora.

1.3. Instituţii cu rol în protecţia consumatorului

Instituţiile româneşti ce au supervizat activităţile de comerţ interior sau activităţile din reţelele de servicii publice sau comerciale au parcurs, ca şi celelalte instituţii din România, etape de profunde transformări şi redefiniri identitare.