Separatoare de grăsimi

Separatoarele de grasimi sau bazinele de flotare au ca scop indepartarea din apele uzate a uleiurilor, grasimilor si, in general, a tuturor substantelor mai usoare decat apa, care se ridica la suprafata acesteia in zonele linistite si cu viteze orizontale mici ale apei. Separatoarele de grasimi sunt amplasate dupa deznisipatoare, daca reteaua de canalizare a fost construita in sistem unitar, si dupa gratare, cand reteaua a fost construita in sistem divizor si din schema lipseste deznisipatorul.

Flotarea este uneori folosita drept tratare suplimentara inaintea instalatiilor de epurare biologica a apleor uzate. Pentru epurarea apelor uzate industriale, flotarea este folosita in numeroase cazuri, de exemplu pentru apele provenite din industria petroliera, miniera, alimentara etc., in special cand apele uzate industriale trebuie sa fie tratate biologic impreuna cu apele uzate orasenesti.

Concentrate namolului provenit din statiile de epurare se realizeaza mult mai repede atunci cand se foloseste procesul de flotare.

Separatoarele de grasimi se prevad in cazul in care apele uzate au o concentratie mai mare de 15 mg/dm³ de substante grase extractibile in eter de petrol, care nu sunt dispersabile la suprafata apei si posibil de evacuat in mod obisnuit prin dispozitivele de raclare la suprafata ale decantoarelor. Separatoarele de grasimi se prevad in mod obligatoriu atunci cand epurarea mecanica este urmata de o epurare biologica.

Procesul de flotare depinde de natura particulelor ce trebuie indepartate din apa. Din acest punct de vedere se deosebesc particule mai grele ca apa (de exemplu sterilul din apele uzate provenite de la prelucrarea minereurilor) si particule mai usoare ca apa ( grasimi, uleiuri, etc.). pentru a ajuta procesul de flotare si in acelasi timp pentru a impiedica depunerea pe radierul bazinului de flotare a substantelor sedimentabile, se adauga aer atat in cazul particulelor grele, cat si a celor usoare.

Pentru particulele grele, procesul de flotare este ajutat si de folosirea unor asa-numiti agenti de flotare si spumanti.

Pentru particulele usoare se pot folosi urmatoarele procedee: flotarea naturala, in cadrul careia, in bazine deschise de flotare, apa uzata miscandu-se cu viteza mica ajuta la ridicarea la suprafata a particulelor usoare; flotarea cu aer de joasa presiune (0.50-0.70 at), relizata de asemenea in bazine deschise de flotare , aerul ajuta flotarea in sensul celor mentionate anterior; flotarea sub presiune realizata in bazine inchise in care se introduce aer sub presiune mai mare decat cea atmosferica, care se solubilizeaza si apoi destindere brusca antreneaza particulele care trebuie indepartate din apa; flotarea sub vid, constand din saturarea apei cu aer si apoi introducerea ei intr-un bazin inchis cu presiune redusa, ceea ce conduce la degajarea de aer sub forma de bule care antreneaza la suprafata particulele in suspensie.

Pentru apele uzate orasenesti, ca si pentru cele menajere, se foloseste procedeul de flotare naturala si cel de flotare cu aer.

Pentru apele uzate industriale continand substante mai grele sau mai usoare ca apa se aplica toate procedeele mentionate.

Aerarea apei uzate in bazine de flotare combina avantajele preaerarii cu cele ale separariiparticuleor usoare din apa. La iesirea din aceste bazine apa uzata este proaspata.

Uleiurile, grasimile si celelalte substante colectate din separatoarele de grasimi folosite pentru epurarea apelor orasesnesti nu sunt recuperabile pentru ca sunt foarte poluate. Daca predomina grasimile organice, ele sunt pompate in bazinele de fermentare unde fermenteaza cu celelalte materii organice, adaugarea grasimilor producand o cantitate sporita de gaz cu valoare calorica mare. Daca grasimile minerale predomina se prefera incinerarea sau arderea lor, deoarece fermenteaza greu.

Pe langa separatoarele de grasimi existente in statiile de epurare orasenesti, municipale sau industriale, apar situatii in care apa uzata trebuie tratata fie inainte de deversarea in sistemul de canalizare(restaurante, fast-food-uri, fabrici de sapun, fabrici din industria alimentara), fie acesta nu exista, apa fiind deversata direct in mediu.

Astfel de separatoare de grasimi, la scara mica, sunt constituite dintr-un rezervor rectangular sau rotund din poliester armat cu fibra de sticla, format din doua zone.

Prima zona - sedimentatorul - primeste apa cu grasime, iar partea cu densitatea mai mica se ridica la suprafata.

Zona 2 - separatorul - separa apa de substantele uleioase si grasimile usoare si se recupereaza grasimile prin deversare. Aceste produse sunt brevetate, construite cu tehnici avansate, conform Normelor Europene, competitive conform raportului calitate/pret si de aceea intens folosite.