Sisteme industriale de sortare în funcție de structura unor produse agroalimentare impure pulverulente

Noţiuni introductive

Pentru o mai bună cristalizare a unor noţiuni strict necesare pregătirii profesionale a specialistului din domeniul agroalimentar, este necesară explicarea unor noţiuni fundamentale, cum sunt proces tehnologic, operaţie, aparat, utilaj etc.

Procesul tehnologic reprezintă ansamblul ordonat al operaţiilor, deci un proces tehnologic se compune din mai multe operaţii. Astfel, se poate defini şi termenul de operaţie, ca etapă distinctă a unui proces tehnologic. O operaţie este alcătuită din mai multe faze.

Se utilizează termenul de utilaj pentru unitatea (elementul) unei instalaţii pentru realizarea procesului tehnologic, care are organ principal în mişcare. Aparatul este un utilaj static, fără organe principale în mişcare. Deci o instalaţie este ansamblul de aparate şi utilaje în care se realizează operaţiile unui proces tehnologic.

Procesele tehnologice de prelucrare din industria agroalimentară necesită fracţionarea unor sisteme solide granulare polidisperse, cu următoarele scopuri:

- clasare – separarea pe fracţiuni sau clase granulometrice;

- sortare – separarea pe sorturi de constituenţi, după natura acestora;

- calibrare – separarea pe calităţi în cadrul aceluiaşi sort. [1]

1. Definiţii. Metode. Factori de influenţă

1.1. Operaţia de cernere

Cernerea este operaţia de separare în două sau mai multe fracţiuni granulometrice a maselor granulare sau pulverulente, cu ajutărul grătarelor, ciururilor şi sitelor.

Grătarele sunt realizate din bare metalice paralele, fixate la distanţe egale pe suporturi transversale, delimitându-se astfel fante egale.

Ciururile şi sitele sunt table perforate sau ţesături metalice sau textile. Termenul sită se utilizează pentru suprafeţe de cerenere cu orificii cu diametrul sau latura mai mici de 1 mm, iar ciur pentru suprafeţe de cernere cu orificii mai mari de 1 mm.

La cernerea unui amestec granular polidispers printr-o sită se obţin două fracţiuni: cernutul (fracţiunea care trece prin ochiurile sitei) şi refuzul (fracţiunea reţinută pe sită, cu dimensiunea particulelor mai mare decât a orificiilor sitei).

La cernerea reală, fracţionare nu este perfectă, deoarece nu toate particulele care au diametrul mai mic decât latura ochiului sitei ajung să treacă prin orificiile sitei, iar particulele mai mari, alungite, pot trece ajungând în cernut.

Randamentul sau eficacitatea separării ns reprezintă raportul dintre masa cernutului şi masa efectivă a particulelor mai mic decât latura ochiurilor sitei din amestecul iniţial:

Ns = 104

Unde:

C = masa cernutului;

CA = procentul de particule din amestecul iniţial mai mic decât latura ochiurilor sitei;

A = masa amestecului iniţial.