Studiul și proiectarea unei scheme de transport a apei utilizând o pompă cu piston cu simplu efect

Introducere

Importanţa apei în industria alimentară

Apa reprezintă unul din factorii principali de mediu, care influ¬enţează profund biosfera şi viaţa social – economică a planetei.

Apa reprezintă componentul majoritar al materiei vii; mediul în care se desfaşoară principalele reacţii ale metabolismului; determină, în mare masură, fenomenele meteorologice, vremea şi clima; contri¬buie la circuitul materiei în natură; constituie un factor tehnologic indispensabil activitaţiilor economice şi sociale etc.

Stabilirea necesarului de apă într-o întreprindere de industrie alimentară va lua în calcul:

- apa pentru procesul tehnologic, spalare şi dezinfec¬ţie;

- apa pentru nevoile proprii ale personalului;

- apa pentru întreţinerea căilor de acces, a eventualelor zone verzi şi apa de rezervă necesară combaterii incendiilor.

Debitul de apă necesar producţiei este diferit, în funcţie de speci¬ficul procesului tehnologic, de utilajele folosite şi de caracteristicile materiei prime utilizate. Calculul necesarului de apă pentru nevoile tehnologice este corelat cu calculul producţiei pe faze şi cu volumul producţiei.

Necesarul de apă pentru nevoile personalului (apa de băut, cea necesară menţinerii igienei angajaţilor în timpul producţiei), cât şi cel necesar rezervelor pentru combaterea incendiilor se stabileşte în con¬formitate cu prevederile normativelor în vigoare.

Sursele de apa si alimentarea cu apa

Sursele de apa

La proiectarea întreprinderilor din industria alimentara se va tine cont de asigurarea în zona a unei surse de apa care trebuie sa cores¬punda calitativ si cantitativ necesitatilor tehnologice. Alimentarea cu apa, de obicei, trebuie sa se efectueze prin racordarea la reteaua cen¬trala de alimentare cu apa a localitatii. În cazul în care în zona respec¬tiva nu exista retea publica sau daca debitul este insuficient, întreprin¬derea trebuie sa se aprovizioneze din surse proprii. Este indicat ca în¬treprinderile sa aiba surse proprii de aprovizionare cu apa, pentru re¬zerve în cazuri speciale, sau când se cer apei calitati pe care reteaua publica nu le poate asigura.

Sursele proprii de aprovizionare pot fi apele de suprafata, sau apele subterane.

Sursele de apa de suprafata sunt reprezentate de apele curgatoare (râuri si fluvii) sau de lacurile naturale. În acest caz instalatiile de de¬cantare, filtrare, dezinfectie, pompare si depozitare sunt costisitoare, captarea apei din aceste surse fiind indicata numai pentru alimentarea unor centre locuite mai mari (orase, centre industriale etc.).

Sursele de apa subterana sunt reprezentate de straturile acvifere freatice, straturile acvifere de adâncime (60-500 m) si straturile acvi¬fere alimentate prin infiltratii artificiale si izvoare. Pentru folosirea apelor subterane, cu exceptia izvoarelor, se vor fora puturi, a caror adâncime depinde de nivelul apelor subterane si de debitul ce poate fi obtinut la nivelul respectiv.

Pentru a se evita eventualele contaminari prin infiltratii de ape de suprafata, este indicat ca puturile sa aiba o adâncime de 50-60 de metri, care asigura, în general, apa curata si fara bacterii. Puturile des¬tinate debitelor mari (de apa) trebuie forate la adâncimi de circa 200 metri.

Apa se scoate cu pompe electrice, iar apa pompata poate fi tri¬misa direct în conductele ce alimenteaza punctele de utilizare sau la un rezervor de unde se distribuie.

Alegerea surselor de apa se face în urma unor studii, care tin seama de debitul si calitatea apei necesare consumatorilor si de efici¬enta economica a investitiilor.

Alimentarea cu apa

Sistemul de alimentare cu apa cuprinde instalatii si amenajari pentru: captarea apei din sursele naturale, tratarea în vederea corectarii caracteristicilor apei, înmagazinarea si distribuirea apei. Instalatiile de captare si statiile de pompare se amplaseaza în vecinatatea sursei de apa.