Tehnologia de obținere a tobei moldovenești

Bibliografie

CAP I. INTRODUCERE

Istoria cărnii işi are începutul în preistoria noastră. Mîncarea festivă a fost de-a lungul secolelor apreciată sau defaimată, în funcţie de gusturi, obiceiuri şi nevoi. Astfel, egiptenii erau mari consumatori de carne de tot felul. Scene foarte interesante de măcelarie apar adesea pe pereţii piramidelor ce adăpostesc morminte importante. Iar pe prima poziţie într-un posibil top al preferinţelor se situa boul (cu specificarea Boul african), numit de egipteni "ina"; alături de el, consumându-se şi gazele, antilope, porumbei, gâşte sau prepeliţe. Şi lumea greaca venera carnea. Aliment de altfel foarte scump, de foarte multe ori populaţia săracă gustându-l doar rar, cu prilejul marilor sacrificii religioase. În mediul rural se consuma carnea de pasare, de porc (oricum, cotata fiind ca una dintre cele mai ieftine), de ied, oaie sau, ceva mai rar, de vânat. Locuitorii Atenei sunt puţin mai aparte, ei intrând în istorie şi ca mari consumatori de carne de peste.

Civilizaţia romană a fost însă una strâns legată de alimentul de acum rege. Şi, îndeosebi, de "binefacerile" gurmande ale porcului, nelipsit de la nici un mare festin al notabilitaţilor imperiale si victima cea mai des sacrificata pe altarul zeilor, dar şi al oamenilor... Ficatul şi momitele animalului crescut doar pentru unicul scop al sacrificiului devin adevarate delicatese. Ca de altfel si păsările - ca fazanul (importat uneori din regiunea Pontului Euxin), bibilica (provenită din Numidia) sau chiar pasarea flamingo (adusa din Egipt sau Africa).

Din cauza lipsei combustibilului, o buna parte din alimentaţia egipteanului sărac o constituiau mancărurile crude,nefierte sau fripte.

Carnea de vita şi de oaie era un lux rezervat celor bogaţi. Preoţii considerau ca peştele era un aliment "impur" , dar ţăranii consumau mult peşte, proaspăt,uscat sau sărat.Tot porcul este considerat de "bază" şi în mentalitatea alimentară a populaţiei galice, strămoşii gurmanzi ai francezilor de astazi.

Porcul era socotit un animal necurat ; dar in afară de preoţi, ceilalţi aveau voie să mănânce carne de porc o dată pe luna. Preoţii nu consumau deloc sare , nici ceapă sau usturoi, si nu mâncau niciodată peşte sau carne de porc. Interesante sunt şi alte amănunte privind alimentaţia. De pildă, faptul că nu orice peşte se manca oriunde şi oricând ; anumite specii erau interzise în unele oraşe sau provincii ale ţarii, şi în anumite zile ale anului. Animalele sacre, deci interzise la tăiere, erau vaca şi berbecul. Mai mult consumată era carnea de raţa şi de gâsca; în popor se consuma însă, în timpurile vechi, şi carnea de hienă, pusă la îngrăşat.

CAP II. TEHNOLOGIA DE FABRICARE A TOBEI MOLDOVENEŞTI

2.1 VALOAREA NUTRITIVĂ A CĂRNII

Carnea constituie o sursă alimentară de bază în hrana omului . Datorită compoziţiei chimice echilibrate ( proteine , grăsimi , substanţe minerale şi vitamine ) cu valoare biologică ridicată, a digestibilitaţii sale , carnea reprezintă un aliment indispensabil în hrana omului .

Din punct de vedere comercial, carnea reprezintă carcasa animalelor de :

- Măcelărie ( bovine, ovine , porcine , caprine , cabaline ) ;

- Păsări domestice ( găini , curci , raţe , gâşte ) ;

- Vânat ;

- Iepuri de casă , etc.