Tehnologia obținerii untului

Introducere:

Scopul acestei lucrări este de a evalua calităţile produsului alimentar untul, un produs care face parte din categoria produselor lactate şi totodată din consumul de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. În primul rând voi prezenta caracterizarea merceologica a produsului, iar apoi procesul tehnologic de obţinere al produsului si metodele de conservare.

Cap I. Descrierea produsului :

☺Caracterizarea merceologica a produsului:

Prezentarea produsului :

Untul reprezintă unul dintre cele mai importante produse lactate pentru alimentaţie, fiind grăsimea de origine animală cu cea mai mare digestibilitate. Se consumă întins pe alte feluri de mâncare, pe post de condiment, ajută la coacere, la realizarea de sosuri, sau pentru prăjire.Ca rezultat, untul este consumat zilnic în multe părţi ale lumii.

Cea mai des întâlnită formă de unt este cea obţinută din lapte de vacă, dar se poate obţine şi din laptele altor mamifere, inclusiv oaie, capră, bivoliţă. Untul constituie unul din produsele lactate cele mai răspandite, prezentând o importanţă deosebită pentru alimentaţia omului, datorită proprietăţilor sale nutritive şi energetice.

Untul este cunoscut din antichitate de la greci (buturos = brânză de vacă), de unde prepararea lui a fost preluată de romani (care au transformat denumirea în butyrus), extinzându-se apoi treptat şi la alte popoare.

În limba română, cuvântul unt provine din latinescul unctum, produs ce se foloseşte la ungere.

Prepararea untului a fost întâmplător descoperită, ca urmare a baterii laptelui transportat în burdufuri, pe cai, iar metoda generală de preparare a acestuia a rămas multe secole cea mai primitivă cu numeroase variante.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, după descoperirea separatorului (Nielsen-Petersen, DeLaval) a luat dezvoltare producţia industrială de unt, care cu timpul se perfectionează prin introducerea pasteurizării smântânii (Lund, Fjord în Danemarca) şi folosirea culturilor de bacterii lactice selecţionate (Storch în Danemarca în 1888 şi Weigmann în Germania în 1990).

Treptat, sunt îmbunătăţite şi modernizate procedeele tehnologice, se foloseşte frigul pentru refrigerare, congelare, astăzi, fabricarea untului devenind o industrie modernă, dotată cu utilaje de înaltă tehnicitate şi care asigură realizarea unor indici economici remarcabili.

Untul se fabrică în instalaţii speciale din smântână pasteurizată, fermentată în prezenţa culturilor de bacterii lactice selecţionate, fără adaos de coloranţi sau conservanţi, fiind un produs absolut natural.

Compoziţia untului este în principal reprezentată de grăsimi (80-82%), apă (15,6-17,6%), proteine, calciu şi fosfor (cam 1,2%).

Pe lângă faptul că untul este un aliment natural, acesta reprezintă o sursă bogată şi uşor asimilabilă de vitamina A, necesară îmbunătăţirii vederii şi sănătăţii sistemului endrocrin, dar şi de vitaminele E, K şi D. De asemenea, acest aliment este bogat în minerale, în special seleniu, care este un puternic antioxidant – arma redutabilă împotriva radicalilor liberi responsabili ai fenomenului de îmbătrânire.Procentual, untul conţine mai mult seleniu decât cerealele sau usturoiul.

Untul mai furnizează organismului şi iod, element atât de necesar la buna funcţionare a glandei tiroide.Alături de o cantitate apreciabilă de acid butiric – necesar colonului, un alt acid gras din unt este acidul lauric – o substanţă puternic antimicrobiană şi antifungică; conţine şi alţi acizi graşi, care oferă protecţie împotriva cancerului.

Apa din compoziţia lui este fin dispersată astfel încât aspectul este uniform şi uscat.

Untul de vaca, în special cel obţinut primăvara şi vara de la animalele hrănite cu furaje verzi, are un conţinut mai ridicat de acizi graşi nesaturaţi, apropiindu-se de compoziţia grăsimilor vegetale, fapt cel face recomandat în alimentaţia copiilor şi covalescenţilor. Untul se caracterizează şi printr-o valoare energetică mare ceea ce îl indică în alimentaţia celor care prestează munci intense şi a sportivilor.

Valoarea energetică a untului este de circa 7600Kcal/Kg.

O consecintă negativă a untului este aceea că conţine atât acizi graşi saturaţi cât şi acizi graşi nesaturaţi de tip trans care cresc nivelul de colesterol.

Direcţii principale de dezvoltare a industriei untului sunt:

- Sporirea sortimetului de unt şi utilizarea completă a produselor secundare (a laptelui degresat sia zarei) in scopul folosirii acestora în alimentaţia populaţiei;

- Fabricarea sortimentelor de unt ca destinaţie specială: pentru consum curent, unt dietetic, pentru copii, pentru uz profilactic şi tratament, pentru populaţie in etate, unt culinar etc.

- Ambalarea untului pentru consum curent in ambalaje de desfacere mici.

Proprietăţile organoleptice ale untului:

- Culoare aspect impurificare de la albă gălbuie la galbenă – pai, uniformă în toată masa, cu luciu specific sau mat, fără corpuri străine

- Consistenţă la temperatura 10 – 12°C

- Malaxarea şi repartizarea apei masă compactă, în secţiune suprafaţă continuă omogenă, in secţiune fără picături vizibile de apă şi fără goluri de aer

- Miros şi gust plăcut, aromat, caracteristic untului proaspăt de vacă, fără miros şi gust străin (mucegai, rânced, acru, etc.)

- Sărare (în cazul untului sărat)

- Omogenă în toată masa

- Aspectul ambalajului ingrijit.