Valorificarea Subproduselor și Minimizarea Deșeurilor în Procesul de Fabricare a Preparatelor din Carne

I. Valorificarea subproduselor şi minimizarea deşeurilor in industria alimentara.

I.1 Notă introductivă

Lucrarea are ca obiectiv prezentarea metodelor de reducere şi minimizare a deşeurilor din industria cărnii, precum şi valorificarea subproduselor care rezultă în urma fabricării produselor din carne.

Omenirea se confruntă cu o importantă criză de resurse materiale şi energetice, context în care criza alimentară se situează în prim plan. În această situaţie, se impune ca o măsură de strigentă necesitate valorificarea în măsură cât mai mare a substanţelor utile din materiile secundare rezultate în industria alimentară.

Din principalele procese tehnologice care se realizează în industria cărnii rezultă mai multe produse secundare, care se pot observa şi în schema tehnologică realizată.

Aceste produse secundare precum şi produsele care rezultă din prelucrarea industrială a lor pot fi utilizate în alimentaţia umană, pentru furajarea animalelor şi în diferite scopuri tehnice( industria chimică, industria farmaceutică, , industria textilă etc.).

I.2 Industria alimentară şi mediul înconjurător

Poluarea reprezentată prin alterarea semnificativă a condiţiilor de mediu ca urmare a activităţii umane, este în strânsă relaţie, om-mediu, în aceste condiţii, poluarea apare ca un factor implicit al vieţii. Produsele rezultate în urma proceselor fiziologice şi a activităţilor umane, reprezintă deşeurile care au fost eliminate în mediu înconjurător.

Prezenţa deşeurilor a generat, în funcţie de natura şi cantitatea lor, modificarea în sens negativ a factorilor de mediu, contribuind la degradarea condiţiilor de viaţă. Neajunsurile create de deşeuri nu au însă aceeaşi semnificaţie de-a lungul întregii existenţe a speciei umane. Ultimele două decenii marchează o etapă nouă ,extrem de îngrijorătoare a relaţiilor între om şi mediu. În trecut, densitatea redusă a populaţiei, precum şi utilizarea în exclusivitate a produselor naturale a făcut ca deşeurile generate să fie în cantitate şi toxicitate redusă, putând fi neutralizate în cadrul ciclurilor de transformare existente în natură.

Odată cu dezvoltarea industriei, cu accentuarea urbanizării, în mediu natural se evacuează deşeuri în cantităţi îngrijorătoare, multe din ele cu toxicitate avansată. Acest proces de degradare a factorilor de mediu de pe întreg cuprinsul globului a avut în ultimele decenii un mers ascedentar continuu, cantitatea de poluanţi fiind în ascensiune.

Acumularea de deşeuri în apă, aer, sol în cantităţi care depăşesc puterea naturală de transformare şi integrare în factorii de mediu, produce apariţia de dezechilibre ale vieţii naturale, care duc la dispariţia de specii din flora şi fauna planetei, periclitând însăşi viaţa pe planeta noastră. Extrapolând dependenţa dintre poluare şi creşterea populaţiei, cu nevoia de hrană asigurată de industria alimentară, se poate aprecia că în secolele care urmează, viaţa poate deveni practic imposibilă. Imaginând omul ca pe o ţintă pentru poluanţii care îl asaltează sub diverse forme, omul ar avea câteva şanse de supravieţuire din care :

- Adaptarea la un mediu încărcat cu elemente poluante şi deşeuri, situaţie puţin probabilă, chiar în condiţiile excelentei adaptabilităţi a speciei umane;

- Corectarea erorilor care provoacă poluarea, deoarece aceasta este o consecinţă a utilizării metodelor imperfecte în procesele de producţie cu tehnologii risipitoare de materii prime şi energie;

- Anihilarea substanţelor poluante deversate în mediu printr-o utilizare raţională a subproduselor sau iniţierea procedeelor de epurare eficientă şi completă.

Natura oferă ea însăşi un extrem de preţios ajutor în combaterea poluării. Deşeurile se diluează în apă şi în aer, energiile se amortizează până la nivele uneori fără efect nociv. Între moleculele poluanţilor şi atmosferă au loc reacţii chimice catalizate la radiaţiile solare, adeseori cu neutralizarea compuşilor toxici; în apă şi în sol se desfăşoară un important proces de epurare biologică, activitatea de autoepurare.