Vinurile din Banat

PARTEA I

CAP. 1 INTRODUCERE

ROMÂNIA, UNA DIN MARILE ŢĂRI VITICOLE ALE LUMII

Dezvoltarea sectorului viticol în tara noastră se datorează condiţiilor prielnice pe care vita de vie le găseşte pe întreg teritoriul naţional mai ales in zonele colinare din estul si sudul lanţului carpatic, din Transilvania, din Dobrogea si din partea de vest. Clima, solul si expoziţia constituie pe teritoriul României, factori determinanţi ai reuşitei culturii vitei de vie si a calităţii vinurilor (Macici, 1996).

Clima tării noastre favorabilă dezvoltării viticulturii este asigurată de resursele heliotermice bogate în perioada aprilie până în octombrie corespunzătoare perioadei vegetative de vie, asigură realizarea unei calităţi deosebite a vinurilor. Calitatea vinurilor româneşti este determinată de soiurile de struguri care stau la baza producerii lor dar si de tradiţiile fiecărei podgorii în parte cât si de priceperea oenologilor.

Soiurile de struguri folosite la producerea vinurilor în tara noastră pot fi grupate în:

- soiuri autohtone;

- soiuri străine;

În funcţie de scopul urmărit pentru producerea de vinuri, soiurile autohtone se clasifică în soiuri pentru:

- producerea de vinuri albe: Fetească albă, Fetească regală, Grasă de Cotnari, Galbenă de Odobesti;

- pentru vinuri roşii: Fetească neagră;

- pentru vinuri aromate: Busuioacă de Bohotin, Tămâioasă.

Din cadrul soiurilor străine pentru producerea de vin se disting următoarele:

- pentru vinuri albe: Aligote, Pinot gris, Chardonnay; - pentru vinuri roşii: Pinot noir, Merlot, Burgund;

- pentru vinuri aromate: Muscat Ottonel.

După 1989 viticultura românească a trecut prin mari transformări, vitale intrând aproape în totalitate in proprietatea viticultorilor, din 292,4 mii ha - 220,1 mii ha în sectorul privat (1996), care prin îndemânarea acestora vor contribui la ridicarea calităţii vinurilor obţinute. În prezent România deţine o suprafaţă de 292,4 mii hectare vie, fiind situată pe locul 10 mondial (1996). Plantaţiile de struguri pentru vin ocupă 248,8 mii hectare din care sector privat 188,4 mii ha iar producţia de vin este

de 7351hl anual (1996).

Producţia de struguri obţinută in 1995 a fost de 951,2 mii tone obţinute din vii altoite si indigene precum si din vii hibride.

CAP. II IMPORTANŢA ALIMENTARĂ

2.1 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A VINULUI.

Vinul conţine min. 6 - 7 alcool şi max. 10 - 12 (în afara cazurilor când se prepară vinuri alcoolizate suplimentar, în mod artificial).

Vinul este mult mai sărac în zaharuri decât mustul, iar conţinutul de cenuşă al unui vin este de circa 10% din conţinutul extractului total, variind între 1.,3 şi 4 g/l.

Acizii organici volatili (îndeosebi acidul acetic) sunt prezenţi în concentraţie de 1 - 1,5 g/l, având valori de peste 2 g/I la vinurile bolnave.

Esterii influenţează mai ales proprietăţile gustative şi buchetul, în timp ce taninurile şi pigmenţii determină atât culoare cât şi gustul. Zahărul din vin este format mai ales din glucoză şi fructoză.

În tabelul 10.29. sunt redate caracteristicile fizico - chimice ale vinurilor.

Vinurile speciale sunt cele licoroase, spumoase şi vermutul. Vinurile licoroase conţin 15 - 18% alcool şi 6 - 20% zahăr.

2.2 VALOAREA NUTRITIVĂ

Vinul, nefiind un produs al distilării, conţine o serie se substanţe alimentare, necesare organismului.

Consumul de vin de struguri în cantitate moderată este, incontestabil, util organismului omenesc. Această idee a fost clar exprimată de Pasteur : "vinul poate fi considerat, pe drept cuvânt, drept cea mai sănătoasă şi mai igienică băutură".

Mulţi savanţi cu autoritate afirmă că înlocuirea băuturilor alcoolice dăunătoare cu un produs igienic şi alimentar, cum este vinul de struguri, constituie cel mai bun mijloc de combatere a alcoolismului.

Cercetările mai multor autori au dovedit că vinurile au o radioactivitate, care, pentru vinurile albe variază între limitele 0,3 - 0,1, iar, pentru vinurile roşii între 0,042 - 0,60 microcurie. Limitele menţionate arată că, după însuşirile lor radioactive, vinurile sunt apropiate de multe ape minerale medicinale radioactive.

Vinul se întrebuinţează ca mijloc profilactic şi curativ în multe boli, mai ales în: dispersie, anemie, insuficienţă hepatică, astenie şi alte diferite boli, deoarece, vinul măreşte puterea de rezistenţă a organismului. Sunt verificate însuşirile diuretice ale vinului de struguri, în special la vinurile albe şi dulci, şi însuşirile tonice ale vinurilor roşii. Este bine cunoscută excepţionala acţiune preventivă a vinurilor roşii în cazul bolilor epidemice şi gastrointestinale.