Armata Română la Budapesta

1. Proclamarea Republicii Sfaturilor in Ungaria si reluarea ostilitatilor romano-maghiare.

In ianuarie 1919 ofensiva armatei romane in transilvania s-a oprit pe o linie constotuita ad hoc: vest Sighetul Marmatiei – vest Baia Mare – vest Zalau – est Ciucea – Zam (la vest de Deva) . Motivele opririi ofensivei romanesti au fost mai degraba de natura politica decat militara, conducatorii politici si militari Aliati, in special francezi, ajungand la concluzia ca o eventuala inaintare a romanilor ar pune in pericol aranjamentelor teritoriale din zona concepute la Paris. Astfel, la 21 ianuarie 1919, Franchet d’Esperey ordona inghetarea ofensivei romanesti.

Situatia din Transilvania devenise din ce in ce mai tensionata, mai ales in teritoriile inca necontrolate de armata romana, fiind cunoscute actiuni antiromanesti de sorginte comunista. In general, istoriografia maghiara a considerat ca ciocnirile romano-ungare din ianuarie-februarie 1919 au fost in buna masura exagerate de partea romana, cu scopul de a obtine acceptul Parisului pentru o inaintare pana la linia stabilita in Tratatul de la 1916.

Pe de alta parte, nu pot exista indoieli in privinta faptului ca romanii doreau sa inainteze, iar aceasta dorinta se datora nu numai evenimentelor din Transilvania, ci si dificultatilor pe care delegatia romana de la Conferinta de Pace le intampina la Paris. In plus, nu trebuie uitat ca opinia publica din Romaniaera in deplina cunostinta de cauza in privinta situatiei din Ardeal. Presa romana era plina de rapoarte despre atrocitatile maghiare si multe ziare chemau la actiune militara in numele “nefericitilor romani terorizati din Banat si Transilvania” .

Din cauza ciocnirilor romano-maghiare, Franchet d’Esperey a cerut realizatorilor pacii de la Paris stabilirea unei zone neutre intre cele doua parti. Propunerea lui d’Esperey a fost reluata de Jules Laroche, la 17 februarie, in cadrul comisiei pentru Studiul Chestiunilor teritoriale referitoare la Romania, insa expertul francez sustinea ideea crearii unei zone neutre a carei linie estica ar fi fost la aproximativ 10 km est de Satu Mare – Oradea - Arad . Propunerea a fost trimisa spre studiu expertilor militari, care l-au delegat pe generalul Alby, seful Marelui Stat Major al armatei franceze sa prezinte la 19 februarie un punct de vedere la Comisie. Pornind de la consideratii de natura strategica si economica, Alby a sustinut acordarea celor trei orase (Arad, Oradea, Satu Mare) Romaniei.

La 21 februarie, Tardieu a trimis propunerea catre Consiliul Suprem, care a decis din nou consultarea militarilor Aliati. La 22 februarie au fost audiati la comisia “romaneasca” si delegatii romani, Ion I.C. Bratianu si Alexandru Vaida-Voevod. Premierul roman nu a fost, insa, echivoc in privinta intentiilor sale: “Cerem ungurilor sa accepte situatia de azi, sa se resemneze noilor stari de lucruri. Daca trebuie sa ocupam linia revendicarilor noastre, e in interesul bunei convietuir cu ungurii s-o putem face atat de curand, spre a impiedica iluziile primejdioase ce pot naste din prelungirea unui provizorat” .

In ziua de 26 februarie, Consiliul Suprem (Consiliul celor Zece) a acceptat un tronson de demarcatie care permitea statului roman sa ocupe o linie foarte asemanatoare cu ceea ce va deveni frontiera finala. Se avea in vedere o larga zona neutra care includea centre urbane importante – Arad, Oradea si Satu Mare in partea estica. Guvernul roman a fost instiintat cu privire la hotararea Conferintei de Pace din 26 februarie de catre comandanul fortelor aliate din Romania si Rusia, generalul Berthelot. Acesta, informat confidential la 5 martie de catre Franchet d’Esperey, a comunicat sefului Marelui Cartier General al armatei romane, la 7 martie, faptul ca in sedinta sa din 26 februarie, Conferinta de Pace, “in scopul de a evita orice conflict susceptibil de a-I stanjeni lucrarile in curs, a decis crearea in Transilvania a unei zone neutre, libera de orice trupe romane sau maghiare. Punctele principale ale acestei zone neutre vor fi ocupate de trupe franceze (in jur de 2 batalioane si un regiment de cavalerie), care vor avea ca misiune sa asigure mentinerea bunei ordini si a linistii in zisa zona, avand concursul, la nevoie, a unei comisii interaliate .