Despre istoricul Constantin C. Giurescu în funcția de rezident regal al ținutului Dunărea de Jos

Constantin C. Giurescu (1901-1977) a fost şi va rămâne o personalitate importantă a culturii şi cercetării istorice din România. Datorită evoluţiei societăţii româneşti, la care a participat activ, precum şi a preţuirii de care s-a bucurat în ochii unora dintre conducătorii ţării, el a fost obligat în decursul existenţei să renunţe la postul de profesor universitar pentru fotoliul de deputat ori acela de ministru. Martor al celor două războaie mondiale, a avut de suportat teroarea regimului comunist, ispăşind câţiva ani de detenţie politică în închisoarea de la Sighet. Reabilitat apoi, a revenit la cariera universitară, lăsând în urmă o vastă şi reprezentativă operă istorică, cuprinzând în special lucrări referitoare la evul mediu românesc.

În prezent, viaţa şi activitatea sa au fost aduse la cunoştinţă, atât publicului larg cât şi specialiştilor, faptul datorându-se apariţiei unei ediţii memorialistice complete, sub titlul Amintiri, publicată postum . Cu toate acestea, perioada de câteva luni a prezenţei sale la Galaţi, în anul 1939, în funcţia de rezident regal al ţinutului Dunărea de Jos este încă prea puţin cunoscută. Momentul este important, nu din punctul de vedere al duratei lui, ci al programului de refacere economico-socială pe care l-a proiectat şi, într-o bună măsură, l-a împlinit Constantin C. Giurescu, într-una din cele mai mari unităţi teritorial-administrative din acea perioadă.

Istoricul însuşi, în memoriile lui, rezervă câteva pagini acestei etape din viaţa sa însă face doar o amplă referire la rezidenţă, inserând în text şi aprecieri asupra altor evenimente petrecute simultan pe plan intern sau internaţional. În sprijinul intenţiei de a reconstitui cât mai exact momentele prezenţei lui Constantin C. Giurescu la Galaţi, în fruntea administraţiei ţinutului Dunărea de Jos sunt necesare, exceptând memoriile personale ale istoricului, şi mărturiile documentare referitoare la această chestiune. Acestea se află înregistrate în arhivele gălăţene, alături de alte documente, într-un fond special al Rezidenţei regale – instituţie care a funcţionat din august 1938 până în septembrie 1940. Pentru a putea însă înţelege complexitatea funcţiei pe care a îndeplinit-o C. C. Giurescu în cadrul administraţiei regionale din perioada regimului autoritar carlist, trebuie aduse mai întâi câteva precizări despre împrejurările în care au luat naştere ţinuturile şi despre atribuţiile rezidenţilor regali care administrau aceste ţinuturi.

La foarte puţin timp după instaurarea în România a dictaturii regale, în Constituţia din 27 februarie 1938, prin care se dorea a se da legitimitate noului regim, s-a înlocuit articolul 4 din Constituţia din 1923 referitor la împărţirea ţării în judeţe, precum şi celelalte articole în legătură cu această problemă, ele fiind înlocuite cu articolul 79, conform căruia împărţirea administrativă trecea în competenţa legilor ordinare . După aproape şase luni de la promulgarea acestei constituţii, la 13 august 1938, Carol al II-lea decretează o nouă lege administrativă a ţării prin care erau înfiinţate din iniţiativa lui Armand Călinescu zece unităţi teritorial-administrative numite ţinuturi5, fiecare cuprinzând mai multe din vechile judeţe ale României interbelice6. Limitele teritoriale ale ţinuturilor nu ţineau seama de hotarele vechilor provincii istorice. Astfel ţinutul Dunărea de Jos cuprindea două judeţe din Muntenia (Brăila şi Râmnicu-Sărat), cinci din Moldova (Putna, Covurlui, Tecuci, Tutova şi Fălciu), două din Basarabia (Cahul şi Ismail) şi judeţul Tulcea din Dobrogea. Acest judeţ avea o suprafaţă totală de 37 958 km2, fiind al doilea ca mărime după ţinutul Bucegi7. Reşedinţa politico- administrativă a acestui ţinut se afla la Galaţi, cel mai mare oraş din zonă. Conform articolului 55 al legii din 14 august 1938, ţinutul era o unitate administrativă cu atribuţii economice, culturale şi sociale8. Urmărindu-se îndeplinirea acestor trei obiective principale, la nivelul ţinutului au funcţionat mai multe servicii obligatorii: serviciul administrativ, serviciul financiar, serviciul tehnic, serviciul agricol şi cel zootehnic, serviciul de igienă şi asistenţă socială, serviciul învăţământului, serviciul de contencios şi serviciul de mobilizare şi organizare a naţiunii şi teritoriului cunoscut în deosebi prin iniţialele M.O.N.T.9