Personalitatea lui Nicolae Titulescu

Introducere.

Nicolae Titulescu, personalitate marcantă a scolii de diplomaţie din perioada interbelică, a rămas în istoria şi conştiinţa poporului român ca un apărător al păcii, al independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a poporului român şi egalităţii în drepturi între statele şi naţiunile lumii.

În decursul întregii sale cariere politice şi diplomatice Nicolae Titulescu a slujit interesele supreme ale poporului român şi în primul rând cele legate de făurirea statului naţional român şi apoi de consolidarea lui economică şi politică, de apărarea independenţei şi integrităţii României . Titulescu a promovat interesele României pe scena internaţională timp de aproape două decenii, cu scopul de a susţine politica de securitate colectivă sub auspiciile Societăţii Naţiunilor prin respectarea tratatelor, a principiului dreptului internaţional.

Cine a fost Nicolae Titulescu ?

Nicolae Titulescu, celebrul diplomat român de renume mondial, om de ştiinţă şi politic, personalitate de prestigiu a perioadei interbelice a marcat puternic, prin activitatea sa teoretică şi practică istoria relaţiilor internaţionale, dar cu deosebire politica de pace şi securitate promovată de România şi ţările aliate ei din zona central-sud-estică a Europei.

Viitorul diplomat s-a născut la 4 martie 1882, la Craiova, în familia lui Ion N. Titulescu Preşedintele Curţii de Apel din oraş. A urmat şcoala primară şi liceul în oraşul natal, apoi a urmat studiile de drept la Sorbona, la Paris, unde a fost printre cei mai buni studenţi din generaţia lui. În perioada 1904-1909 a fost suplinitor la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi şi Bucureşti, ca următorii ani să-i dedice avocaturii, perioada care l-a ajutat pe Titulescu să cunoască îndeaproape situaţia politică şi socială din ţară. Iar debutul politic l-a făcut la vârsta de 30 de ani, devenind membru al Parlamentului României în 1912, figurând pe lista Partidului Democrat – Conservator condus de Take Ionescu, devenind astfel deputat de Romanaţi. Este posibil ca debutul şi ascensiunea sa politică să se datoreze lui Take Ionescu. La 10 august 1913, Titulescu a fost numit în Comisia pentru delimitarea frontierei în sudul Dobrogei, constituită în urma Conferinţei de pace de la Bucureşti. În vara anului 1918, împreună cu alte personalităţi române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia şi Constantin Mile) înfiinţează la Paris Comitetul Naţional Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internaţională dreptul poporului român la unitatea naţională. În anii 1928-1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine şi a ocupat în două rânduri postul de trimis extraordinar şi Ministru plenipotenţiar al României (ambasador) la Londra. De asemenea realizează deschiderea reprezentanţelor diplomatice ale României de la Helsinki, Lisabona, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Santiago de Chile, Ciudad de Mexico, Montevideo, Caracas şi Teheran. Începând cu anul 1921 a funcţionat ca delegat permanent al României la Liga Naţiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 şi 1931) Preşedinte al acestei organizaţii internaţionale. În această calitate a militat contra revizionismului din Europa, prin păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari şi mici, pentru respectarea suveranităţii şi egalităţii tuturor statelor în relaţiile internaţionale, pentru securitatea colectivă şi prevenirea agresiunii. Întreaga sa activitate a fost bazată pe probleme majore, fundamentale ale politicii externe a României. După instaurarea nazismului în Germania, Titulescu a depus o vie activitate în direcţia întăririi colaborării internaţionale, în interesul păcii şi securităţii europene. Pe această linie politică, Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele guvernului României, convenţiile: împotriva agresorului şi a depus eforturi pentru incheierea în 1933 a Micii Înţelegeri şi pentru încheierea în 1934 a Înţelegerii Balcanice . În planu relaţiilor externe Titulescu a militat pentru semnarea unor alianţe şi pacte defensive care să conserve prevederile Tratatelor de pace de la Paris. Acest sistem colectiv de apărare pentru care a luptat atât de mult Nicolae Titulescu, compus din Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică se regăsea în sfera de influenţă a Franţei.