Plugul, unealtă de căpătâi a țăranului în evul mediu

Introducere

Lucrarea de fata care nu are pretentia de a fi exhaustiva, abordeaza in cuprinsul ei un segment din viata taranului roman, obiectivata in jurul uneltei de care si-a legat multe sperante in existenta lui cotidiana – plugul – vine sa arate legaturile nevazute ce s-au tesut intre el si unealta in decursul veacurilor. Discutia cu privire la aceasta unealta se circumscrie unei perioade de trei secole, nu intamplator deoareceperioada secolelor XVI- XIX este cea mai prolifica din perspectiva reprezentarii acestei unelte, in cadre de o structura materiala foarte diversificata – de la reprezentari picturale pana la reprezentari sculpturale incizate pe fatada caselor. Necesitatea unei astfel de abordari survine deoarece problema acestei unelte a fost abordata in literatura de specialitate mai mult din perspectiva tehnologica, unde de altfel a fost epuizata, dar din perspectiva picturala si mentala ea a fost doar tangential abordata.

Lucrarea este structurata pe doua capitole, in primul capitol se abordeaza “ plugul” din trei perspective: prima perspectiva este cea tehnologica unde se urmareste descrierea celor mai elocvente tipuri de plug – respectiv “plugul de ses” si “plugul pe doua brazde” – unde se defineste cadrul uneltei cu elementele componente si evolutia sa in timp pana la finele secolului al XIX-lea. In cadrul segmentului de arta se are in vedere o radiografiere a perioadei sub aspectul curentelor picturale intalnite si descrierea scenelor din “ judecata de apoi” unde alaturi de multe alte scene de tortura este prezenta si cea a plugului, pentru ca in subcapitolul din perspectiva istoriei mentalitatilor sa se reliefeze impactul pe care il inregistreaza in randul populatiei romanesti.

Aportul in cadrul acestei problematici abordate il constitue capitolul doi in care imaginile sunt interpretate din punct de vedere al uzantei lor tehnologice.

Istoriografia uneltelor de arat in Romania

1.1 Perspectiva tehnologica

In contactul multimilenari civilizatii agrare romanesti, unealta primordiala fara de care astazi, nu s-ar mai putea concepe o agricultura moderna este plugul. In cele ce urmeaza vom incerca sa urmarim evolutia sa in plan tehnologic de la formele sale incipiente cunoscute de omenire la cumpana dintre milenii si pana la zorii epocii moderne, cand se pun bazele unei agriculturi de profil intensiv.

Literatura de specialitate a acordat acestui segment, in secolul trecut numeroase lucrari, de o inalta tinuta stiintifica care urmarea sa determine locul si momentul aparitiei formelor primare de plug la nivelul continentului european. Acest obiectiv nu a putu fi atins in totalitate, insa cert este ca in problema avuta in vedere si-au adus aportul si o serie de alte domenii conexe istoriei: arheologia, lingvistica, etnografia, etc.

Pe plan national problema a fost abordata initial din unghiul cercetarilor de natura lingvistica, continuand apoi cu cele de factura arheologica. Cele dintai unelte de arat se caracterizeaza prin simplismul lor; arheologic ele sunt mai putin documentate dat fiind materialul perisabil ( lemnul ) din care erau confectionate. In urma unei evolutii indelungate, petrecute in agricultura din Asia, Africa si Europa se ajunge la o unealta de arat de forma cracanei- ramoc. Confectionata din lemn si os, aceasta unealta permitea trasarea unei urme continue in pamant, de-a lungul caruia erau aruncate apoi semintele.

In perioada geto-dacica, pana la cucerirea romana, s-au inregistrat progrese sub aspect tehnic, in cadrul acestei unelte mai sus mentionate, partea lucratoare fiind inzestrata printr-un brazdar de fier. Randamentul superior al uneltei constituia inainte de toate, un bun castigat pentru agricultura. In acelasi timp aceasta inventie a deschis noi posibilitati de evolutie a instrumentelor de arat ( morfologic, functional ) oferind o mai mare rezistenta uneltei. Originea brazdarului de fier la geto-daci, daca se admite ca este un element de imprumut, se pare ca trebuie sa fie cautata lumea elenistica de unde a putut patrunde direct, prin intermediul colonistilor greci, sau prin filiera tracica. El a fost apoi confectionat intr-o maniera propie ajungandu-se la un tip de brazdar caracteristic uneltei de arat utilizata de geto-daci. Acesta avea forma unei bare de fier aplatizate, care se termina printr-un varf triunghiular, de forma unei linguri strabatute de o nervura mediana care ii dadea rezistenta. La capatul opus al brazdarului se afla un carlig in vederea fixarii pe corpul de lemn al uneltei.