Adolf Hitler

ADOLF HITLER (1889-1945)

Ascensiunea lui Hitler, „bietul pârlit” din Braunau,apoi locatarul unui camin de burlaci din Viena, ajuns pana la urma stapânul vremelnic al Germaniei si a unei parti din lume, reprezinta una din carierele cele mai uimitoare si mai îngrijoratoare din istorie si ofera in acelasi timp medicului psihiatru un vast material de studiu, iar istoricului o tema de refletie.

Cariera politica a lui Hitler a fost posibila datorita îmbinarii extraordinare si unice a unor factori individuali cu altii , generali istorici. Pentru a evoca si analiza viata lui Hitler trebuie sa ne întoarcem cu mult înapoi , înainte de nasterea sa . Trebuie sa spunem ca Adlof Hitler care facuse din dovada originii ariene un criteriu de viata si de moarte pentru milioane de oameni , nu poseda pentru sine un asemenea document. El nu stia cine a fost bunicul sau…

In casa micului proprietar de pamant Trummelschleger din Strones , slujnica Maria Anna Schickelgruber , nemaritata , in vârsta de 41 de ani , a nascut la 7 iunie 1837 un fiu. Tatal copilului a fost si a ramas necunoscut. In jurul misterului privind identitatea sa s-au facut cele mai fanteziste presupuneri. Partial confirmata si in întregime necontroversata este, in aceasta privinta, relatarea lui Hans Frank, din depozitia sa, la procesul de la Nurenberg. Potrivit acestei marturii, Hitler ar fi primit in 1930 o scrisoare de la fiul unui frate vitreg, scrisa probabil in scop de santaj, in care semnatarul facea aluzii obscure privitoare la „anumite împrejurari foarte precise ale istoriei familiei noastre”.Frank , care primise misiunea sa faca o ancheta discreta in aceasta problema , ajunsese la urmatoarea concluzie: „Tatal lui Hitler a fost copilul nelegitim al unei bucatarese numite Schickelgruber, originara din Leonding, in apropiere de Linz, care lucra la o familie din Graz. Aceasta femeie , bunica lui Adolf Hitler , in momentul in care a dus pe lume copilul (mai exact când a ramas însarcinata) se afla in serviciu in casa unui evreu cu numele de Frankenberger. Acest Frankenberger aplatit pentru fiul sau , care pe atunci - in cel de-al patrulea deceniu al secolului trecut – avea 19 ani, o pensie alimentara femeii Schickelgruber de la nasterea copilului pana când acesta a împlinit 14 ani. Familia lui Frankenberger a întretinut timp de multi ani corespondenta cu bunica lui Hitler, corespondenta din care rezulta ca cei interesati stiau si recunosteau tacit ca fiul femeii Schickelgruber fusese conceput in împrejurari care obligau familia Frankenberger sa-i plateasca o pensie alimentara.. fiul Mariei Anna Frankenberger a fost încredintat foarte curând , spre îngrijire, unui taran , Johann Nepomuk Hiedler, viitorul cumnat al mamei sale. Pana la împlinirea vârstei de 40 de ani, el s-a numit Alois Schickelgruber , pentru ca mai apoi sa-si schimbe numele, fara îndoiala la indemnul tatalui sau adoptiv si gratie incorectitudinii preotului paroh din Dollersheim, care tinea registrul de stare civila. Începând din ianuarie 1877, Alois Schickelgruber s-a numit Alois Hitler. El invata mai intai o meserie, iar mai târziu intra functionar la administratia financiara austriaca. Dând dovada de ambitie si sârguinta, reuseste sa urce pana la gradul de oficiant superior in serviciile vamale cezaro-craiesti, trepat cea mai înalta pe care o putea atinge , tinând seama de nivelul sau de pregatire.

Era, fara indoiala un om serios si constiincios; s-a însurat de 3 ori si isi asigurase o oarecare situatie materiala, desi fiul sau , rau intentionat, afirma contrariul. Din cea de a treia casatorie a sa , s-a nascut la 20 aprilie 1889, la Braunau pe Inn, un fiu care a fost botezat cu numele de Adolf.

Informatiile privind copilaria si tineretea lui Hitler sunt relativ putine. Adolf Hitler a fost un elev vioi, cu posibilitati medii, ale carui aptitudini au fost insa puternic influentate de inadaptabilitatea timpurie la autodisciplina si de atractia pentru o viata usoara si dezordonata. Aprecierile facute de dascalii scolii elementare îl prezinta ca pe un elev bun, pentru ca ,in perioada ulterioara, aceea a frecventarii liceului timp de 5 ani, , sa ramana in doua rânduri repetent si o data corigent.

Certificatele scolare noteaza sârguinta la invatatura ca „inconstanta”, in timp ce la matematica, stiintele naturii, limba franceza- pan si la limba germana- este notat cu „insuficient”. La istorie, unde , chipurile, era mult mai avansat decât clasa sa, calificativul din certificatul scolar di septembrie 1905 era numai „suficient”. Doar la gimnastica a reusit sa obtina calificativul „excelent”

In cele din urma , rezultatele generale fiind atât de nesatisfacatoare, este nevoit sa renunte la continuare studiilor. Ulterior Hitler, a prezentat acest esec ca un protest deliberat impotriva încercarilor tatalui sau de a-l sili sa se îndrepte spre cariera de functionar. Dar si acesta afirmatie s-a dovedit intre timp falsa, deoarece tatal sau murise cu 2 ani mai înainte ca el sa paraseasca scoala, iar mama, sa bolnavicioasa, nu putea opune acestui baiat incapatanat si irascibil decât îngrijorarea ei exprimata fatis in legatura cu viitorul lui.

Adolf Hitler isi propune sa devina pictor, desi la vârsta de 16 ani întreprinde deocamdata nimic serios pentru atingerea acestui scop. Dupa moartea sotului, mama sa isi vinde casa din Leonding, si se muta intr-o locuinta la Linz, unde va sta si fiul, ducând o viata trândava, facând vagi încercari in domeniul picturii, schitând cu stângacie planurile unor vile somptuoase si ale unor cladiri in stil mare. Câtva timp va lua lectii de pian, dar se va dezgusta repede si va renunta la ele. Frecventa cafenelele, teatrul si opera, ducând o viata pe jumatate de rentier, pe jumatate de secatura, gratie pensiei de vaduva a mamei sale. Refuza orice munca fizica, orice slujba care sa-i dea posibilitatea sa câstige o pâine, dupa cum se exprima cu dispret. Inca din aceasta perioada manifesta un interes cu totul deosebit pentru muzica lui Richard Wagner, care a avut o ciudata înrâurire asupra lui, antrenându-l intr-un univers ireal, deasupra vietii terestre fata de ale carui exigente nu vadea decât nepasare si dispret.