Al doilea război mondial - origine și evoluție - impactul asupra securității internaționale

1. Introducere.

Al doilea război mondial a fost şi rămâne cel mai important fenomen, dar şi cel mai semnificant pentru secolul al XX lea, pot spune chiar că este „ cel mai spectaculos, ca violenţă, dintre toate fenomenele sociale care a marcat o mare cotitură în istorie.” Prin prezenta cercetare doresc să arăt în ce fel acest eveniment a marcat istoria universală contemporană şi în ce moduri acesta a afectat omenirea şi nu numai. Cu toţii ştim că acesta a fost mai global decât primul, atât din punct de vedere militar, cât şi din punct de vedere economic. Al doilea Război mondial a fost un conflict armat generalizat, ce a mistuit o mare parte a lumii, fiind cel mai mare şi cel mai ucigător din toate timpurile. Tehnicile de război au fost diverse, de la simple arme de mână, până la temuta bombă nucleară, cea care a deschis în secolul XX o nouă eră în ceea ce priveşte conflictul armat. Acest conflict cu statut global a cauzat moartea a aproximativ 4% din populaţia globului la momentul acela,iar numeroşi oameni au rămas mutilaţi pe viaţă.

În ceea ce priveşte costul războiului, se estimează că acesta a costat mai mult decât toate războaiele purtate de-a lungul timpului la un loc.

Este ciudat să priveşti cum din mare putere şi mare cuceritoare în Europa, Germania ajunge la picioarele celorlalte state europene, asta prin implicarea imediată a SUA în ajutorul forţelor aliate. Dar ceea ce e mai ciudat e faptul că SUA şi URSS, din foste aliate, ajung la finele conflictului mondial, să poarte chiar ele un război propriu, cunoscut în istorie sub denumirea de Războiul Rece.

Prin această lucrare, doresc să prezint pe scurt cele mai importante şi semnificante evenimente din cadrul războiului, de la factorii care au declanşat acest conflict, până la rolul deţinut de statul român în desfăşurarea lui, evoluţia şi impactul asupra securităţii internaţionale.

2. Originile şi cauzele războiului.

Originile celui de-al doilea război mondial trebuie căutate în sistemul creat la Versailles în 1919- 1920. Tratatele impuneau Germaniei şi celorlalţi învinşi anumite restricţii, dar nu prevedeau şi mijloacele pentru a-i obliga să le respecte.

Instaurarea unor regimuri fasciste în Europa, în special a celui nazist, a fost la originea războiului. Hitler promisese poporului german că va desface “ cătuşele Versailles-ului”. Încălcările tratatelor prin reînarmarea Germaniei şi remilitarizarea zonei renane au fost paşi importanţi către un nou război. Menţionăm că, în anii ’30, toate statele se înarmau, dar Germania o făcea încălcând restricţiile impuse la Versailles. Hitler a dat noi valori revizionismului german. El vorbea adesea despre nevoia de spaţiu vital şi despre o Germanie Mare, ceea ce presupunea rectificarea graniţelor şi a tratatelor. Revizionismul a fost în mare măsură vinovat de împingerea lumii spre un nou război. Germania pretindea că graniţele şi condiţiile impuse prin Tratatul de la Versailles îi sufocă dezvoltarea. Este vorba nu doar de revizionismul german, ci şi despre cel japonez şi italian. Aceleaşi dorinţe de expansiune le manifesta şi Italia dar şi Japonia, Italia în zona Mediteraneană şi în Africa, Japonia în Extremul Orient, mai ales spre China. Aceasta din urmă dorea acapararea resurselor economice din Pacificul de vest şi în Asia de sud-est. La rândul lor, sovieticii, nemulţumiţi că au pierdut rangul de mare putere după efortul militar al Rusiei din 1914-1917, doreau recuperarea unor teritorii „pierdute” în 1918. Protocolul adiţional secret al Pactului de neagresiune (Ribbentrop- Molotov) cu Germania din 23 august 1939 preciza tocmai aceste intenţii.

Constituirea unei noi alianţe militare( Axa Berlin- Roma- Tokio), ca şi apropierea germano-sovietică, de altfel, ar fi trebuit să stârnească mai multă îngrijorare celorlalte puteri occidentale. Era de presupus că Germania va încerca să redevină mare putere, iar Franţa şi Marea Britanie ar fi trebuit să se opună. Între învingători însă erau numeroase tensiuni şi contradicţii, iar rezultatul a fost, mai ales din partea Marii Britanii, o atitudine conciliatoare faţă de Germania. Existau de asemenea contradicţii şi între Marile Puteri, pe de o parte, şi statele mici şi mijlocii, pe de altă parte. Unele dintre acestea au fost victime ale conciliatorismului franco-britanic, aşa cum s-a întâmplat cu Cehoslovacia în 1938.

3. Desfăşurarea războiului.

3.1. Începutul războiului. Criza Dantzig-ului şi cucerirea Poloniei.

Intenţiile agresive ale lui Adolf Hitler şi ale confraţilor lui naţional-socialişti de cucerire a dominaţiei mondiale pentru rasa germană, superioară tuturor raselor, erau bine cunoscute pretutindeni. Conform acestor planuri de agresivitate, el şi guvernul pe care îl conducea a pornit spre dezlănţuirea celei mai mari conflagraţii din toate timpurile, semănând victime numeroase la stânga şi la dreapta. Se simţea o oarecare senzaţie de conciliatorism în Europa, dar totuşi, la 21 martie 1939, a izbucnit o nouă şi primejdioasă criză pe continent, criză care avea să conducă la declanşarea celui de-al doilea război mondial. În această funestă zi, guvernul hitlerist a cerut oficial Poloniei retrocedarea Dantzig-ului , ca şi dreptul de a construi pe teritoriul polonez, o cale ferată şi o autostradă cu statut de exteritorialitate.