Arta militară în perioada războiului rece

1. Războiul rece sau lumea între o pace ratată şi un razboi nedeclarat (1945-1990)

1.1. Terminologie

Atunci când un conflict între marile puteri se încheie, într-un grad mai mare ori mai mic printr-un compromis, de regulă, el este urmat de o altă confruntare. Aşa s-a întâmplat şi la finele celui de-al doilea război mondial, despre care istoricul italian Calvocoressi spunea că a avut drept cea mai remarcabilă consecinţă a sa „războiul rece" Iată deci un termen nou apărut pentru a caracteriza o stare paradoxală a relaţiilor internaţionale din a doua jumătate a secolului XX, respectiv cei 45 de ani în care omenirea s-a aflat „între o pace ratată şi un război nedeclarat" , pentru a relua expresia folosită de profesorul Ioan Ciupercă.

Paternitatea pentru folosirea termenului de război rece, imediat după încheierea conflictului mondial, revine jurnalistului şi publicistului american Walter Lippman (1889-1974). Absolvent al prestigioasei universităţi Harvard, autor a 26 de volume, recompensat cu două premii Pulitzer, Lippman a apelat la sintagma război rece încă din 1946. Ulterior, la 16 aprilie 1947, consilierul pe probleme financiare al preşedintelui Franklin D. Roosevelt, Bernard Mannes Baruch, caracteriza starea relaţiilor internaţionale, cu prilejul unui discurs rostit la Columbia, statul Carolina de Nord, drept război rece. Aşadar, nu este vorba despre un conflict propriu-zis, clasic, ci, mai degrabă, despre o expresie diplomatică şi strategică, dacă i-am da dreptate politologului francez Jean François Revel.

Totodată, Thomas Parish în “Enciclopedia razboiului rece” , defineşte războiul rece ca fiind „termenul general pentru conflictul politic, ideologic, strategic şi militar de după 1945 dintre aliaţii occidentali — conduşi de Statele Unite — pe de o parte, şi Uniunea Sovietică şi alte ţări comuniste, pe de altă parte.În realitate, însă, expresia are o istorie lungă deşi puţin cunoscută, datând din secolul al XIV-lea, când prinţul Juan Manuel, regentul Castiliei şi Leonului, a aplicat-o luptei dintre creştinii spanioli şi mauri. Prinţul voia să spună că, spre deosebire de războaiele „fierbinţi" sau declarate oficial, „războiul rece" începe fără o declaraţie de război şi se încheie fără un tratat de pace”

1.2. Cadrul general. Perspectiva asupra războiului rece. Analiză descriptivă. Periodizare.

Acest fenomen ciudat al secolului XX, în care un conflict începe fără o declaraţie de război şi se încheie fără semnarea unui tratat de pace, îşi are originea în ciudăţeniile celui de-al doilea război mondial. Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisă, nonmilitară (deşi a cauzat cursa înarmării) şi limitată, care s-a dezvoltat după Al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau:

- URSS şi aliaţii ei, cărora li se mai spunea şi Blocul oriental sau răsăritean, celălalt grup cuprindea

- SUA şi aliaţii lor, numiţi şi Blocul occidental sau apusean.

La nivel militar-politic a fost o confruntare între:

- NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi

- Pactul de la Varşovia.

La nivel economic, a fost o confruntare între:

- capitalism şi

- socialism.

La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între

- democraţiile liberale occidentale (aşa-numita "lume liberă," "societatea deschisă") şi

- regimurile comuniste totalitare (aşa-numita "societatea închisă").

Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare între:

- serviciile occidentale de "intelligence" (în primul rînd cele americane, CIA, NSA, dar şi cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) şi

- serviciile de poliţie politică ale regimurilor totalitare comuniste (în primul rînd, KGB, dar şi Securitate, STASI, etc.)