Gândirea Politică în Epoca Renașterii

1.1. Epoca Renaşterii şi semnificaţia ei.

1.1.1. Noţiuni generale.

Renaşterea a fost o mişcare social-culturală,politico-juridică si spirituală europeană,marcând începutul crizei orânduirii feudale, a firmării pe scena istorică a burgheziei. Această mişcare s-a manifestat cu putere în sec. XV. Renaşterea este apreciată de cercetatători ca fiind o adevărată auroră în această istorie,caracterizată prin adevărate explozii spirituale,materiale,politice, culturale.

Renaşterea mai înseamnă reânflorire, restaurare, reînnoire, revelaţie, reformă.

Autorul D. Strah menţiona: „Renaşterea este o temă permanentă pe paginile istoriei concepţiilor politice,istoriei,literaturii şi artei. Renaşterea este apreciată ca un proces de dezvoltare ideologică şi culturală în ajunul revoluţiei burgheze timpurii.” Perioada Renaşterii a fost apreciată de cercetători ca cea mai mare şi mai progresistă revoluţie retrăită cândva de umanitate. După cum menţiona şi Anne Baudart:” Timpuri greu de circumscris,chear din cauza ambiguităţilor pe care le poartă în sânul lor,dar a căror bogăţie intelectuală,ştiinţifică,estetică,religioasă,economică este departe de a fi epuizată. Nu există,fără îndoială,o lectură univocă a acestei perioade, atât de proteiforme sunt obiectele şi aspiraţiile sale. ”

Din secolul al XV-lea până în zilele noastre, Renaşterea n-a încetat de a figura pe ordinea de zi a cercetătorilor şi dezbaterilor istorice-afirma A. Oţetea Marcând o etapă hotărâtoare în procesul de trecere de la evul mediu la epca modernă, adică de la feudalism la cpitalism, Renaşterea a pus cele mai arzătoare probleme cu privire la organizarea societăţii şi la drepturile omului.

Analizând acestea, putem atrage în mod deosebit atenţia asupra unei perioade a istoriei europene marcate de reluări,întoarceri şi metamorfoze radicale-această perioadă a fost Renaşterea. Conceptul de Renaştere ne trimite, într-adevăr, la o nouă naştere, la reînnoire, la un nou avânt de idei,de invenţii, la o regenerare a sufletului şi a fiinţei umane.

După cum istoria nu este redusă doar la dimensiunile trecutului, ci are în vedere şi prezentul,iar prezentul capătă sens numai privind spre trecut,astfel şi Eopca Renaşterii este ca un fir necesar care trebuie privit şi cercetat pentru a aduce o lumină peste prezent.

1.1.2. Cronologie.

Perioada Renaşterii işi face apariţia în sec. XIV-XVI, determinându-se în toate particularităţile sale în sec. XV şi XVI Delimitarea în timp a Renaşterii prezintă şi ea anumite poziţii controversate,dar în linii mari se recunoaşte că putem vorbi de renaştere din a doua jumătate a secolului XIV până în prima jumătate a secolului XVI.

Pentru a nega nu numai importanţa, dar chear şi existenţa renaşterii, unii istorici au descoperit în Evul Mediu toate trăsăturile Renaşterii, astfel, Renaşterii nu-i mai rămâne nimic propriu, ea se confundă cu Evul Mediu. Aceste concluzii sunt agravate de lipsa unei periodizări ştiinţifice. Dar cum se pot stabili limitele cronologice ale unui proces istoric a cărui durată diferă de la o ţară la alta, şi de la o disciplină la alta-

În consecinţă, istoriografia marxistă identifică Renaşterea cu perioada de destrămare a feudalismului şi de apariţie a capitalismului.

1.1.3. Domeniile în care s-a manifestat Renaşterea.

1.1.3.1.Cultură.

Pentru istoria Europei Occidentale perioada Renaşterii este semnificativă prin evoluţia culturii societăţii. Această evoluţie a însemnat avansarea de la principiile dogmatico-religioase spre o nouă concepţie despre lume,către o nouă percepţie a societăţii şi a statului, către modificarea fundamentală a morlităţii,care se materializau în noi valori.