Realismul și Crizele Războiului Rece

Argument

Lucrarea propune un tablou cuprinzător din timpul Războiului Rece. In același timp intenționez sa prezint sistemul relațiilor internaționale in perioada 1945-1991 ,perioada explicata cu ajutorul teoriei realiste.

Practic în această perioada statele încearcă să îşi maximizeze puterea faţă de alte state ,ideea de baza fiind hegemonia în sistem.

Asa cum au susţinut şi reprezentanţii realismului ,omul este rău iar singura sa preocupare este obţinerea puterii ,a dominaţiei. Competiţia dintre state poate duce la conflict, sau unul de o mai mare amploare -războiul.O alt motiv care generează războiul este situaţia anarhică din mediul internaţional care provoacă tensiuni între state. Un alt lucru susţinut de către aceştia este acela că statul este singurul si principalul actor în relațiile internaționale.

Acest lucru este susţinut şi de Morgenthau în cele 6 principii definite de el,şi in acelaşi timp el defineşte şi conceptul de putere.

Realismul – generalităţi

Realismul este un termen folosit în foarte multe domenii, de la arta până în politică.În Relaţiile internaţionale ,realismul politic este o tradiţie de analiză care pune în evidenţă imperativele cu care statele se confruntă în urmarirea politicii de putere pentru îndeplinirea interesului naţional.

Realismul politic a apãrut ca teorie a relaţiilor internaţionale dupã cel de-al doilea rãzboi mondial , ca reacţie a idealismului (liberalismului) perioadei interbelice.Realiştii considerã cã principalul actor în relaţiile internaţionale este statul.

"În mod fundamental ,acesta are la bazã o serie de consideraţii filosofice asupra naturii umane omul este rãu,egoist şi supus unei înclinaţii naturale cãtre cãutarea puterii ,a dominaţiei, ca atare ,el trãieşte într-o permanentã nesiguranţã fiind marcat de o profundã neîncredere în oameni şi suspiciune la adresa celorlalţi. "

Realismul are repezentanţi de seamă începând cu Hans Morghenthau , George Kennan ,Kenneth Waltz şi Reinhold Niebuhr în SUA şi E.H. Carr în Marea Britanie.Tot repezentanţi ai realismului sunt consideraţi şi Niccolo Machiaveli , Thomas Hobbes şi Tucidide , doar că nu au o avut o contribuţie la fel de mare ca a primilor.

Realismul politic a apãrut ca teorie a relaţiilor internaţionale dupã cel de-al doilea rãzboi mondial , ca reacţie a idealismului (liberalismului) perioadei interbelice.Realiştii considerã cã principalul actor în relaţiile internaţionale este statul.

"În mod fundamental ,acesta are la bazã o serie de consideraţii filosofice asupra naturii umane omul este rãu,egoist şi supus unei înclinaţii naturale cãtre cãutarea puterii ,a dominaţiei, ca atare ,el trãieşte într-o permanentã nesiguranţã fiind marcat de o profundã neîncredere în oameni şi suspiciune la adresa celorlalţi. "

Deoarece relaţiile dintre state sunt dictate de putere şi deoarece structura anarhică asigură prea puţine constrângeri întru urmărirea puterii ,realismul subliniază latura conflictuală şi competitivă a relaţiilor internaţionale.