Revoluția industrială, reper al epocii moderne

INTRODUCERE

Prima perioadă a epocii moderne se caracterizează printr-o mare diversitate de orientări în dezvoltarea economică a ţărilor, dar elementul caracteristic principal pentru acestea a fost extinderea relaţiilor capitaliste.

Fenomenul denumit “revoluţie industrială” a constituit şi constituie încă unul dintre cele mai controversate subiecte din literatura de specialitate, fiecare autor încercând să–l cerceteze dintr–un unghi de vedere inedit, să reliefeze sau să nuanţeze aspectele pe care le consideră a fi cele mai semnificative.

Mi-am ales această temă deoarece consider că revoluţia industrială constituie unul dintre cele mai importante momente ale Epocii Moderne.

Revoluţia industrială este un ansamblu de fenomene care însoţeşte, începând din secolul al XVIII–lea, transformarile lumii moderne, datorită dezvoltării capitalismului, tehnicii, producţiei şi comunicaţiilor.

Revoluţia industrială este procesul complex de trecere de la producţia manuală la producţia cu ajutorul maşinilor-unelte, de la stadiul manufacturier la stadiul marii producţii mecanizate, la fabrică, proces care a revoluţionat întreaga bază a societăţii burgheze. Revoluţia industrială a avut loc pentru prima dată în Anglia, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iar mai târziu în Franta, S.U.A, Germania, Japonia, Rusia, etc.

Această perioadă importantă din istoria Angliei a implicat progrese în diferite domenii. Multe dintre ele nu aveau nimic în comun cu procesele industriale, dar acţionau convergent asupra economiei, producâd efecte atât de spectaculoae încât puteau fi considerate revoluţionare.

I. Impactul industrializării asupra economiei europene

Europenii au desăvârşit această transformare industrială prin aplicarea noilor tehnologii la mijloacele de transport şi comunicaţii. În prima jumătate a secolului al XIX-lea vasele cu aburi au început să brăzdeze apele Europei. În aceeaşi perioadă, căile ferate au împânzit teritoriile europene dominate de conducătorii de maşini. Din 1840 europenii încep să întindă cabluri la suprafaţa pământului şi pe sub apă, ca să poată transmite mesaje pe tot cuprinsul continentului, cu viteza curentului electric

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea inovatorii englezi din domeniul afacerilor au deschis perspectiva unei noi ordini economice, dar înainte de 1850 Belgia, Franţa şi statele germane au aderat la procesul de modernizare. La acea vreme Europa răsăriteană şi Rusia abia dacă făcuseră primii paşi în această direcţie

În zonele care începeau să fie transformate de revoluţia industrială, oraşele au căpătat dimensiuni uriaşe, comparativ cu aşezările anterioare. În această societate urbană în plină dezvoltare, industriaşii şi alţi membri ai clasei mijlocii interesaţi de profituri au ajuns în scurt timp să strângă averi şi să se bucure de prestigiu. Totodată, numărul lucrătorilor din fabrici a crescut mai repede decât oricare alt grup, marcând începutul procesului de transformare a clasei muncitoare

Aceste schimbări rapide şi radicale au accentuat deosebirile dintre economia Europei moderne şi cea a societăţii europene din perioada anterioară. După 1760, revoluţia economică şi socială a adâncit contrastul dintre Europa şi alte zone ale lumii. Înarmată cu noua economie şi tehnologie, Europa putea să-şi procure materialele şi să-şi confecţioneze utilajele pentru a-şi asigura supremaţia mondială până la sfârşitul mileniului astfel începe Epoca Europei moderne.