Adoptarea Deciziilor în Condiții de Risc

1.Decizia – elemente teorerice

DECIZIA poate fi definită ca un proces raţional de alegere a unei soluţii, a unei linii de acţiune dintr-un numar oarecare de posibilitaţi, în scopul de a ajunge la un anumit rezultat.

Decizia, componenta primară a sistemului decizional, constituie un element esenţial al managementului, fiind instrumentul său specific de exprimare. În fond, nivelul calitativ al conducerii unei organizaţii se manifestă prin deciziile elaborate şi aplicate. Decizia de conducere reprezint procesul de alegere a unei linii de acţiune în scopul realizarii unor obiective, prin a cărei aplicare se influentează activitatea a cel puţin unei alte persoane decât decidentul.

Decizia, în general, este luată de o singură persoană, dar necesită o activitate de pregătire şi elaborare la care participă un număr mare de compartimente şi de persoane. In practică decizia managerială îmbracă două forme: actul decizional si procesul decizional. Actul decizional se referă la situaţii decizionale de complexitate redusă, cu caracter repetitiv sau în care variabilele implicate sunt foarte bine cunoscute de către decident. Procesul decizional implică un consum mare de timp, pe parcursul careia se culeg si analizează informaţii, se consulta persoane în vederea conturarii situaţiei decizionale. In esenţă procesul decizional consta într-un ansamblu de etape prin intermediul cărora se pregateşte, adoptă, aplică si evaluează decizia managerială.

Pentru a conduce la realizarea obiectivelor stabilite, deciziile manageriale trebuie să indeplinească o serie de criterii, dintre care cele mai importante sunt considerate urmatoarele:

- Fundamentarea ştiintifică a deciziei. Aceasta conduce la evitarea improvizaţiilor şi a subiectivismului in procesul de luare a deciziilor. - Legalitatea deciziei. Adoptarea deciziei trebuie facută doar de către persoane care sunt investite cu drept legal si imputernicire in acest sens. - Completitudinea deciziei. Decizia trebuie să cuprindă toate elementele necesare оntelegerii corecte si implementarii acesteia. - Oportunitatea deciziei. Este de preferat o decizie bună luată in timp util unei decizii foarte bune luate cu intarziere. - Eficienta deciziei. Se urmareşte obţinerea unui efect cat mai bun pentru un anumit efort.

- Coordonarea deciziei. Se asigură astfel că deciziile privind diferitele departamente ale organizaţiei să fie compatibile între ele şi să conducă la realizarea obiectivului de ansamblu al intreprinderii.

Adoptarea deciziilor impune stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toţi cei implicaţi în acest proces. La baza acestor responsabilităţi stau diverse principii. Unul dintre aceste principii se bazează pe doi factori principali:

- sfera deciziei

- nivelul de management.

Sfera deciziei reflectă partea din sistemul de management influenţată de decizie. Cu cât această parte este mai mare, cu atât sfera deciziei este mai largă. Din punct de vedere al nivelului de management identificăm în piramida managerială nivelul de vârf, cel mijlociu şi cel inferior. Principiul pentru desemnarea persoanei responsabile de luarea deciziei este următorul: cu cât sfera deciziei este mai largă, cu atât va fi mai înalt nivelul de management care va lua respectiva decizie.

Este evident că, atunci când adoptă anumite decizii, managerul responsabil poate solicita sfatul altor manageri sau subordonaţi. În multe cazuri au loc discuţii între membrii grupului care participă la luarea deciziei şi se ajunge la consens. Consensul este acordul la care se ajunge cu minimum de pierderi pentru fiecare participant la dezbatere.

Managerul care solicită unui grup să adopte o decizie prin consens trebuie să ştie că, uneori, dialogul eşuează. Lipsa competenţei tehnico-funcţionale şi relaţiile interpersonale necorespunzătoare pot deveni bariere insurmontabile.

Atunci când grupul este în impas, managerul trebuie să ofere sprijin sau să ia decizia de unul singur.

Deciziile luate prin consens au avantaje şi dezavantaje.

Dintre avantaje reţinem:

- permit reunirea „mai multor minţi”;

- salariaţii sunt mai dispuşi să se angajeze în punerea în aplicare a deciziilor adoptate cu participarea lor.

Dezavantajul principal al acestei metode este acela că presupune existenţa unor discuţii prelungite, ceea ce poate fi costisitor pentru organizaţie.

Decidenţii care au o orientare receptivă consideră că sursa tuturor lucrurilor bune se află în exteriorul lor şi, drept urmare, se bazează în mare măsură pe sugestiile formulate de către ceilalţi membrii ai organizaţiei. În esenţă, ei vor ca alţii să ia decizia pentru ei.

Procesul decizional

Procesul decizional poate fi definit prin ansamblul etapelor şi fazelor parcurse în pregătirea, adoptarea, aplicarea şi evaluarea consecinţelor deciziei manageriale.

Procesul de adoptare a deciziilor reprezintă ansamblul etapelor pe care le parcurge decidentul atunci când face o alegere. Calitatea deciziei este influenţată atât de decident, cât şi de corectitudinea etapelor procesului decizional.