Apariția managementului - cercetare științifică

Dezvoltarea şi individualizarea în timp a ceea ce numim astăzi “management” s-a cristalizat treptat ca o expresie directă a necesităţi unei mai bune utilizări a resurselor la nivel de organizaţie.

Unii autori consideră că primele cristalizări ale managementului trebuiesc identificate încă din sec. XV-XVI, dar marea majoritate a specialiştilor situează individualizarea managementului în jurul anului 1900, deci cu aproximativ un secol în urmă.

Pentru a contura problematica managementului, respectiv aspectele esenţiale specifice acestui domeniu, trebuie să facem distincţie între:

- noţiunea de organizaţie, ca noţiune ce include orice structură organizată a unei colectivităţi umane (firmă, asociaţie, primărie, spital, club etc.);

- noţiunea de firmă (întreprindere, companie), ca tip particular de organizaţie, care este orientată spre obţinerea de profit în urma activităţii desfăşurate (are scop lucrativ).

O altă distincţie naţională este cea între „ştiinţa managementului” şi managementul ştiinţific la nivel de firmă. Aceasta întrucât atunci când utilizăm sintagma “managementul firmei”, explicit sau nu, avem în vedere altceva decât un management empiric, bazat exclusiv pe experienţă şi logică.

Aşadar, ştiinţa managementului vizează tot ceea ce implică cunoştiinţe de management, indiferent că se raportează la firmă sau la alt tip de organizaţie. Pe de altă parte, managementul firmei se ocupă exclusiv de aplicarea managementului ştiinţific la nivel de firmă.

Astăzi cunoştinţele de management sunt indispensabile în afaceri (şi nu numai), indiferent de dimensiunea întreprinderii sau obiectul ei de activitate. Managementul a devenit un factor fundamental al progresului în societatea modernă, factorul care poate contribui decisiv la succesul în plan economic în ţările în curs de dezvoltare.

“Managementul este unul dintre factorii esenţiali care explică de ce o ţară este bogată sau săracă” spune Richard Farmer

Apariţia managementului ca ştiinţă a conducerii a fost istoriceşte legată de o serie de fenomene, cum ar fi:

- despărţirea parţială a gestionării capitalului de proprietate asupra acestuia şi creşterea rolului specialiştilor în conducerea activităţii economice,

- concentrarea şi centralizarea producţiei,

- progresul ştiinţifico-tehnic ce se desfaşoară într-un ritm alert,

- extinderea specializării şi cooperarea în producţie atât pe plan naţional cât şi internaţional.

Managementul a apărut, s-a dezvoltat şi perfecţionat cu referire directă la economie, dar treptat s-a impus în toate domeniile activităţii umane: politică, învăţământ, ştiinţă, cultură etc. De astfel, dimensiunea performanţelor în economie depinde de calitatea conducerii, atât în unităţile economice, cât şi în celelalte domenii.

Managementul constituie unul dintre cei mai semnificativi factori care condiţionează dimensiunile performanţelor obţinute de întreprinderi, de către alte instituţii, precum şi de economiile naţionale, de ţările lumii.

Localizarea conceptului de management între artă, ştiinţă şi practică se prezintă în tabelul următor:

Management

Artă Ştiinţă Practică

- Bazarea pe calităţi personale (intuiţia, bun simţ, imaginaţie, capacitatea de reacţie, talent);

- Observarea evenimentelor şi acumularea experienţei;

- Folosirea exclusivă a experienţei (procesul este similar conducerii unui automobil privind numai prin oglinda retrovizoare);

- Soluţionarea problemelor după metoda “încercărilor şi erorilor”;

- Orientarea preponderentă pe termen scurt;

- Capacitatea redusă de inovare şi adaptarea la schimbare. - Bazarea pe calităţile personale şi cunoaşterea completă a realităţii;

- Analiza proceselor, identificarea principiilor şi legislaţilor;

- Corelarea experienţei cu cercetarea prospectivă a evoluţiei factorilor interni şi externi;

- Analiza permanentă a diverşilor factori de influenţă;

- Orientarea predominantă pe termen lung;

- Informarea completă şi complexă;

- Orientarea spre acţiune, creativitate şi adaptare. - Managementul se bazează exclusiv pe experienţă şi talent;

- O persoană se naşte sau nu cu calităţi de manager;

- Cunoştinţele de management şi raportarea la manuale au efecte nesemnificative;

- O decizie bună este decizia luată la timp;

- Eforturile se concentrează pe termen scurt şi rezultate imediate;

- Modelarea şi simularea proceselor economice este rar sau deloc aplicată;

- Profitul este singurul obiectiv vizat de manager.