Aspecte privind Managementul Carierei

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1. Rolul şi particularităţile resurselor umane în cadrul organizaţiei.

Dezvoltarea teoriei şi practicii în domeniul managementului resuselor umane necesită, în primul rând, cunoaşterea şi înţelegerea cât mai deplină a rolului şi particularităţilor resuselor umane în cadrul organizaţiei.

• Resursele umane reprezintă organizaţia.

Societatea modernă se prezintă, ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar.În aceste condiţii,oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată, o resursă vitală, de azi şi mâine a tuturor organizaţiilor,care asigură supraveţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora.

Fără prezenţa efectivă a oamenilor care stiu ce,când şi cum trebuie făcut,este pur şi simplu imposibil ca organizaţiile să-şi atingă obiectivele.

Organizaţiile există deoarece oamenii au capacităţi fizice şi intelectuale limitate, dar şi capacitatea de a avea şi dezvolta organizaţii.Prin urmare, organizaţiile implică oameni şi în final, depind de efortul oamenilor.

Esenţa oricărei organizaţii este efortul uman, iar eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt influienţate, în mare măsură, de comportamentul oamenilor în cadrul organizaţiei.

Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp.

Scopul general al funcţiei de Resurse Umane este de a contribui la atingerea obiectivului organizaţiei prin intermediul oamenilor.

Alte scopuri:

• organizarea – crearea unei structuri organizaţionale optime;

• ”procurarea” resurselor umane – prin recrutare şi selecţie;

• „adaptarea la cerinţe a resurselor umane” – dezvoltarea şi instruirea ;

• „punerea în valoare a angajaţilor” – crearea şi întărirea motivaţiei (prin recompensarea materială şi nematerială), managementul performanţei ;

• crearea şi menţinerea relaţiilor între angajator şi angajaţi.

Organizarea reprezintă procesul de creare a unei organizaţii cu caracteristicile şi capabilităţile descrise anterior.

Acest lucru implică:

• stabilirea modului în care trebuie utilizate resursele;

• alocarea sarcinilor ;

• stabilirea relaţiei dintre activităţi şi autoritate.

Structura organizaţiei este schema de bază a posturilor, grupurilor de posturi, relaţiilor şi interacţiunilor între acestea pe care o organizaţie le stabileşte pentru a reuşi să implementeze strategia propusă. Aceasta se mai numeşte şi structură formală a organizaţiei deoarece ea a fost stabilită într-o formă oficială. Reprezentarea grafică a structurii organizatorice formale a firmei se numeşte organigramă.

Organizaţiile cheltuiesc sume importante cu angajaţii lor, iar, datorită costurilor antrenante, nu numai remunerarea personalului ,ci şi angajarea, menţinerea şi dezvoltarea personalului reprezintă, dupa cum afirma L.Lloyd Byors şi Leslie W.Rue, unele dintre cele mai evidente investiţii in resurele umane.

Investiţia in oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigura de a garanta supravietuirea unei organizaţii sau dea asigura competitivitatea şi viitorul acesteia, ceea ce i-a determinat pe Naisbitt şi Aburdene să afirme ca :’’In noua societate informaţionala, capitalul uman a inlocuit capitalul financiar, ca resursă strategica’’

Resursele umane reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care oamenii le utilizeaza in procesul muncii .

Omul este intr-o organizaţie mai mult decat o simpla componenta a factorilor productivi.Intr-un sistem economico-social realizarea obiectivelor este esenţiala,dar aceasta nu trebuie efectuată in detrimentul demnităţii umane.

Nu prin demolarea valorilor, ignorarea nevoilor individuale şi nivelarea personalităţilor se poate obţine succesul, ci prin respectarea regulii conform căreia fiecare om este unic

Resursele umane reprezintă o noţiune care vizeaza atăt elemente de ordin tehnico-economic cat şi de ordin social.In conţinutul acestei noţiuni este inclusă şi experienta dobândită în procesul muncii,alaturi de aptitudinile native şi cele dobandite prin procesul de instruire şi perfecţionare profesională.

Componentă a creşterii economice, resursa umană are o dublă apartenenţă : pe de o parte aparţine sferei demografice, iar pe de altă parte, de sfera economică, adaptându-se şi modelându-se dupa legităţiile ambelor domenii.

1.2.Obiectivele Managementului Resurselor Umane

Există patru planuri în care se desfaşoară procesul de dezvoltare a unei organizaţii :

 dezvoltarea umană ;

 dezvoltarea grupului ;

 dezvoltarea organizaţiei ;

 dezvoltarea societăţii.

Supraveţuirea şi/sau dezvoltarea firmelor mici şi mijlocii depinde de felul în care sunt achiziţionate resursele şi nivelul de profitabilitate în care sunt utilizate.