Cadrele de Conducere

ÎNTRODUCERE

Managerii sunt persoanele, ce contribui la stabilirea şi realizarea obiectivelor societăţii, fără a se substitui muncii celorlalte categorii de personal.

Pe locul care îl ocupă cadrele de conducere îndeplinesc o funcţie de mare responsabilitate. Ele constituie veriga principală dinte muncitori şi conducerea superioară. Succesul societăţii depinde în principal, de tăria acestei verigi. Cadrelor cărora le revine această funcţie sunt acelea care au răspundere finală în realizarea obiectivului societăţii şi a planului de activitate a acesteia.

Recrutarea, formarea şi perfecţionarea lor se fac aproape exclusiv din punct de vedere tehnic. Se acordă, în general, mai puţină atenţie competenţei lor de a conduce un grup uman. Sigur, capacitatea lor tehnică nu poate fi pusă în discuţie. Ea li este indispensabilă. Dar îndeplinirea sarcinilor se face prin oamenii cu care lucrează. Reuşita lor depinde de perceperea de a-i face pe oameni să le urmeze cu convingere în acţiunile pe care le întreprind. Pentru înlocuirea constrângerii, care se practică încă în întreprinderi, cu voinţa de a-l urma, unui cadru de conducere i se cere să înţeleagă şi să cunoască schimbările calitative care au loc în rândul personalului din întreprinderea modernă.

O schimbare importantă este aceia că lucrătorul din zilele noastre are un nivel profesional şi intelectual incomparabil mai ridicat, decât în trecutul nu prea îndepărtat. Anii prelungiţi de şcolarizare şi mijloacele actuale de informare, îi sporesc capacitatea intelectuală şi profesională. Mijloacele tehnice de producţie din ce în, mai perfecţionate, cer din partea lucrătorilor o calificare mult mai ridicată decât în trecut.

De felul cum concep cadrele de conducere problemele şi sarcinile ce stau în faţa lor, de modul cum le soluţionează, de măsura în care îşi asumă responsabilitatea pentru consecinţele activităţii sale, de felul cum conlucrează şi modul de executare a diferitor acţiuni, depinde atât autoritatea şi imaginea lor, cît şi a organizaţiei în întregime. Numai cadrele de conducere pregătite profesional pot acţiona în mod raţional şi eficient, ridicând calitatea activităţii organizaţiei.

Consecinţa acestei schimbări este, ca astăzi, creşterea productivităţii muncii se obţine mai mult prin utilizarea materiei cenuşii, decât prin cadenţă, prin norme riguros stabilite după metoda inginerului american Frederik W. Taylor, pusă în practică la începutul veacului.

O altă schimbare calitativă importantă este aceea că în întreprinderea modernă, în afară de lucrătorul superior calificat, îşi desfăşoară activitatea unui număr tot mai mare de cadre de studii superioare.

Dacă oamenii se schimbă , trebuie să se schimbe şi cadrele de conducere. În ce sens?

Stilul autoritar sau de comandă pe care îl practică personalul de conducere este total nepotrivit faţă, de schimbările calitative, pe care am amintit mai sus. Cadrele de la primul nivel de conducere, fiind un contact permanent cu lucrătorii din producţie, sunt acelea care creează o atmosferă mai bună sau mai puţin bună în colectivele de a căror îndrumare se ocupă. Ele sunt deci, primele care trebuie să-şi schimbe metodele de conducere. Dar ele nu vor reuşi această schimbare dacă superiorii lor văd altfel lucrurile. Aceasta înseamnă că trebuie să contribuie şi ei la îmbunătăţirea substanţială a atmosferei de lucru din întreprindere. Oamenii din producţie trebuie priviţi drept colaboratori şi nu subordonaţi ca după metoda militară. Lucrătorii au adesea aceeaşi calificare cu aceia cu care sunt chemaţi să le coordoneze munca.

În aceste condiţii a lucra cu oamenii este o muncă dificilă. A şti să-i îndrumi, să-i mobilizezi, să-i sprijini în muncă, să-i controlezi, să-i critici, să-i sancţionezi chiar, fără a le atinge demnitatea sau ştirbi personalitatea, nu sunt sarcini deloc uşoare.

Cadrele de conducere, singurul element creator, activ şi coordonator al activităţii economice, include componente cu calificări, specializări şi trăsături de responsabilitate diferite, aspiraţii şi aptitudini manageriale, experienţe sociale şi stări de spirit multiple.

Cadrele de conducere sînt primordiale între cele de care dispune organizaţia în desfăşurarea activităţii pentru atingerea obiectivelor sale şi în consecinţă, este logic să se acorde o atenţie cu totul deosebită gestiunii acestor resurse. Dictonul “La vremuri noi - oameni noi” sau “Omul potrivit la locul potrivit” confirmă această necesitate. Ca urmare, managerul trebuie să fie consistent de faptul că, pentru a demara şi asigura succesul afacerii sale, trebuie să se înconjoare de oameni de care are nevoie.