Calitatea în Educație

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Calitatea în educaţie înseamnă asigurarea pentru fiecare educabil a condiţiilor pentru cea mai bună, completă şi utilă dezvoltare. Calitatea este dependentă de valorile societăţii în care funcţionează sistemul respectiv de educaţie. Valorile calităţii în educaţie ar putea fi: democraţia, umanismul, echitatea, autonomia morală şi intelectuală, calitatea relaţiilor interpersonale, îmbogăţirea comunităţii, inserţia optimă socială şi profesională, etc. Printre valorile care fundamentează definirea calităţii în educaţie se pot enumera:

-şcoala comunică/transmite cultura/civilizaţia;

-şcoala urmăreşte satisfacerea nevoilor şi intereselor imediate ale educabililor;

-şcoala răspunde nevoilor sociale/comunitare.

În functie de rezultatele elevilor şi ale profesorilor şcolile vor fi împărţite în performante şi mai puţin performante. Instituţiile de învăţământ preuniversitar vor fi clasificate calitativ conform legii privind asigurarea calităţii în educaţie. Cunoscând aceste ierarhizari, elevii se vor orienta mai uşor în alegerea şcolii care li se potriveşte.

Evaluarea calităţii în educaţie va fi centrată pe rezultatele învăţării şi se va aplica în mod diferenţiat în funcţie de calificările acordate. Asigurarea şi controlul calităţii în şcoli se vor face la două niveluri: instituţional, printr-o autoevaluare internă a rezultatelor, realizată de comisia fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar, si transinstituţional, printr-o evaluare externă realizată de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar.(ARACIP).

Comisia de asigurare şi evaluare a calităţii existentă în fiecare şcoală va cuprinde, în mod egal, reprezentanţi ai profesorilor, ai părinţilor (în învăţământul preşcolar şi de bază), ai elevilor (în învăţământul liceal, postliceal şi profesional) şi ai Consiliului Local. Această comisie elaborează şi coordonează aplicarea procedurilor de menţinere şi dezvoltare a calităţii, iar la intervale de maximum patru ani evaluează calitatea activităţii fiecărui profesor şi a fiecărui program.

Comisia trebuie să rezume anual autoevaluarea internă într-un raport făcut public şi confruntat de ARACIP cu propriile sale evaluări ale instituţiei respective. În urma comparaţiei va fi obtinută o clasificare calitativă a şcolilor în funcţie de care ministerul le va finanţa.

Nu se vor mai da bani după nevoi, ci după performanţă. Pe lânga această politică de excelenţă, va fi promovată şi o politică asistenţială pentru a evita desfiinţarea unor şcoli şi pentru îmbunătăţirea calităţii în acelea care merită.

Pentru prima dată în România avem o definiţie reglementată legal a “calităţii”, înteleasă ca un ansamblu de caracteristici ale unui program de educaţie şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor şi standardele de calitate.

Aceste elemente creează premisele unui nou cadru educaţional, cu o nouă filozofie în care elevul, beneficiar direct al educaţiei, este situat în centrul proceselor din şcoală. Organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să asigure şi să măsoare progresul înregistrat de elev, valoarea adaugată, calitatea, iar comunitatea, ca beneficiar indirect, să se implice în producerea, generarea calităţii în şcoală în funcţie de propriile ei nevoi si interese.”Calculul rezidual”sau al valorii adăugate este exprimat de ce ramâne din rezultatele obţinute de elevi dupa ce a fost luată în consideraţie influenţa factorilor “de intrare”(aptitudinile, calităţile personale si performanţele elevilor la “intrare”, mediul social, economic şi cultural, calificarea profesorilor, resursele disponibile, etc.).

Calitatea se produce, se generează permanent, se măsoară şi se îmbunătăţeşte continuu, iar organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să asigure calitatea, să implementeze propriul sistem de management şi de asigurare a calităţii, să se autoevalueze continuu şi să propună măsuri ameliorative. Şcoala este responsabilă de asigurarea internă a calităţii, dar calitatea se asigură prin dialog şi pe bază de parteneriat cu toţi actorii implicati. ARACIP realizează şi supune aprobării Guvernului României standardele de autorizare, de acreditare şi de calitate, precum şi metodologiile corespunzătoare1.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII TEORETICE

ASUPRA TEMEI ALESE

I.1 Cadrul naţional al asigurării calităţii (C.N.A.C.)

în educaţie şi formare profesională .

Ca multe alte ţări din întreaga lume, România se confruntă cu o serie de provocări care impun o forţă de muncă flexibilă, capabilă să răspundă cererii pieţei muncii şi dornică

să participe la programe de formare continuă pentru a ţine pasul cu schimbările economice şi tehnologice. O modalitate esenţială de a face faţă acestor provocări este reformarea sistemului de învăţământ profesional şi tehnic (ÎPT), în efortul de a:

• oferi calificări relevante şi actuale;

• îmbunătăţi nivelul de calificare a forţei de muncă;

• creşte participarea la programele de învăţare pe tot parcursul vieţii;

• asigura încrederea în validitatea certificatelor de calificare profesională

• creşte încrederea în calitatea învăţământului profesional şi tehnic

Reforma sistemului de ÎPT va trebui să se desfăşoare sub umbrela unui cadru riguros de asigurare a calităţii.

O dată cu aprobarea Legii 87/ 2006 privind asigurarea calităţii în educaţie, a fost creat cadrul legal pentru dezvoltarea unui sistem naţional de asigurare a calităţii în educaţie, la nivel de sistem şi la nivel de unitate şcolară. În conformitate cu prevederile legii, agenţiile responsabile cu asigurarea calităţii în învăţămîntul superior (ARACIS) şi preuniversitar (ARACIP) au elaborat standarde, ghiduri şi metodologii de asigurare a calităţii pentru cele două subsisteme. Pentru învăţămîntul profesional şi tehnic, cu sprijinul asistenţei Phare a programelor multianuale Phare TVET şi sub coordonarea Centrului Naţional pentru Dezvoltarea Învăţămîntului Profesional şi Tehnic a fost elaborat CNAC în ÎPT.

Toate aceste dezvoltări care vizează asigurarea calităţii în educaţie au aceleaşi valori cheie2:

A. alinierea la bunele practici – în special la practica europeană

B. o abordare holistică – care se adresează unor zone specifice în cadrul unui singur sistem unitar

C. beneficiari identificabili – cu accent în special pe elevi şi angajatori

D. transparenţă – care va fi o condiţie pentru toate instituţiile şi agenţiile implicate în sistem

E. îmbunătăţire continuă – pe baza rezultatelor autoevaluării şi monitorizării interne şi externe

F. evaluare şi monitorizare externă – pentru a sprijini şi a garanta validitatea procesului de autoevaluare

G. eficacitate şi eficienţa – pentru a preveni birocratizarea