Comportamentul Managerial la SC Comserar SA

Introducere

Managementul nu poate fi despărţit de organizaţie, legătura lor intimă asigurând succesul si – nu de puţine ori – chiar supravieţuirea organizaţiilor. Această supravieţuire „este în legătură strânsă cu abilitatea managerilor de a primi , transmite şi pune în mişcare informaţia, aşa încât procesul comunicării leagă organizaţia de mediul din care ea însăşi face parte”

Importanţa managementului, în orice domeniu, este relativ simplu de argumentat şi poate fi dovedită statistic, în sensul că acolo unde sunt aplicate metode ştiinţifice verificate, organizaţiile devin mai viabile decât cele care se bazează doar pe intuiţii („management după ureche”, deşi uneori şi acesta dă rezultate, dar totdeauna pe termen scurt, ceea ce i-a determinat pe ziariştii români să-i denumească pe cei care s-au îmbogăţit „peste noapte” „miliardari de carton”)

Toate studiile elaborate până acum şi ale căror rezultate sunt prezentate în cursurile pentru manageri şi viitori manageri arată că succesul nu poate fi obţinut decât prin îmbinarea unor abilitaţi manageriale (unele înnăscute, altele dobândite prin educaţie) cu motivaţia de a conduce.

Abilităţile manageriale şi motivaţia managerială sunt factori controlabili care se intersectează cu diverse oportunităţi de afaceri, dar acestea reprezintă factori aleatori, de care totuşi trebuie să ştii să profiţi, incertitudinea fiind mediul predilect existent în afara organizaţiei şi cu care aceasta este permanent în contact direct.

Managementul a evoluat odată cu dezvoltarea societăţii în general şi a competiţiei pe pieţele libere. Alături de profesorii de management, de consultanţii externi specializaţi şi de cercetătorii în diverse domenii, cei mai buni dintre manageri au devenit „lideri transformaţionali”, adică i-au învăţat pe alţi manageri, uneori colegi de-ai lor chiar în aceeaşi companie, cum să stăpâneasca mai bine cunoştinţele, tehnologiile, oamenii, pentru a obţine rezultate superioare celor din prezent.

Managementul este o atitudine, o provocare şi poate deveni un mod de viaţă pentru cei care vor să înveţe continuu ştiinţa succesului. Marii oameni de afaceri, managerii şi consultanţii companiilor de renume mondial sunt oameni mai mult sau mai puţin obişnuiţi, cei mai mulţi necunoscuţi cu adevărat marelui public, deşi de numele lor sunt legate „poveşti” adevărate de succes.

Există lucrări care arată ca deşi sunt necunoscuţi, 90% dintre cei mai mari oameni de afaceri din toate timpurile sunt încă în viaţă. Din când în când presa vorbeşte de câte un mare succes financiar (de exemplu al lui Bill Gates sau George Soros), dar şi despre moartea unui titan al afacerilor mondiale (cazul relativ recent al unuia dintre întemeietorii companiei Fiat, Giusseppe Agnelli) etc.

Revistele americane FORBES şi FORTUNE, precum şi revista CAPITAL publică anual averile fabuloase construite de investitori de renume în lume şi în România. Cum au construit imperiile lor financiare aceşti oameni de succes, în care lucrează milioane de oameni- Dincolo de scandalurile de corupţie care apar periodic, în spatele „perdelelor de fum” se ascund nu doar comori în adevăratul sens al cuvântului, ci şi foarte mult talent de a reuşi în afaceri şi în viaţă.

Trăim vremurile cele mai fierbinţi ale concurenţei acerbe într-o lume globalizată, iar cine nu ştie să facă afaceri trăieşte la periferia societăţii, loc predilect al celor loviţi de soartă dar şi al celor lipsiţi de voinţă şi de speranţă într-un trai mai bun.

Trăim, de asemenea, vremuri în care nimeni nu mai poate sta deoparte şi aştepta intervenţia statului pentru a salva o comunitate asaltată de sărăcie şi şomaj.

Pe de o parte, foarte mulţi oameni foarte săraci, pe cealaltă parte, foarte puţini oameni foarte bogaţi. Aceasta polarizare nefericită a societăţii provine, în oricare parte a globului, nu numai dintr-o inechitate în distribuirea bunurilor realizate de toţi, ci şi din necunoaşterea modului în care fiecare poate reuşi într-un domeniu sau altul, în funcţie deci de „zestrea” nativă şi de contribuţia personală la mărirea zestrei materiale.

Managerii sunt oamenii de succes de azi şi ai viitorului, pentru că sunt în măsură să asigure dezvoltarea socială, politică şi economică a unei ţări. Consider că este nevoie de o mai bună cunoaştere a lor şi a comportamentului pe care aceştia îl pot adopta, pentru ca astfel să ne apropiem şi noi de viitorul pe care îl merităm.

Lucrarea de faţă analizează managerul din prisma comportamentului sau, căutând să scoată la suprafaţa exact acele caracteristici şi comportamente de care avem nevoie pentru a fi mai buni decât alţii şi a reuşi.

Primul capitol vizează o introducere în ceea ce reprezintă managementul şi managerul prin prisma funcţiilor şi rolurilor pe care acestea le îndeplinesc la fiecare nivel ierarhic. Cel de-al doilea capitol al lucrării de faţă încearcă să evidenţieze acele aspecte ce ar putea declanşa un tip de comportament managerial sau altul, urmând ca al treilea capitol să prezinte şi să descrie aceste comportamente. Analiza comportamentului managerial se concretizează în cel de-al patrulea capitol ce reprezintă un studiu concret asupra managementului la SC COMSERTIM SA.

Ca tineri absolvenţi economişti ai unei specializări de management , trebuie să fim deschişi spre nou, spre schimbare şi trebuie sa învăţam mereu pentru a nu fi niciodată depăşiţi de situaţie şi înlocuiţi.

Recomand această cercetare tuturor colegilor şi îmi doresc sincer ca la întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultăţii să reprezentăm fiecare în parte un exemplu despre care s-ar putea scrie o carte.

CAPITOLUL I

ELEMENTE CONCEPTUALE. TIPURI DE MANAGERI.

1.1. Ce este managementul- Cine este managerul?

În secolul al douăzecilea, umanitatea a descoperit managementul ca ştiinţă, ca profesie, ca artă şi uneori ca o chemare A devenit uzuală afirmaţia potrivit căreia conducerea ştiinţifică este principala cale de ridicare pe o treaptă superioară a eficienţei muncii prin valorificarea integrală a rezervelor de care dispune o întreprindere. Sau, altfel spus, că de succesul unei întreprinderi, dar şi de eşecul ei, poate fi „acuzată" în primul rând conducerea, managementul. De la acceptarea acestui adevăr axiomatic până la înţelegerea faptului că, în cele din urmă, o ţară este bogată sau săracă după cum conducerea microeconomică este sau nu de calitate, nu mai este decât un pas.