Etică managerială - studiu de caz CUP Dunarea Brăila

INTRODUCERE

Îndelung controversata temă a cunoaşterii etice, reluată cu o vigoare în toate epocile de mari transformări a relaţiilor umane şi a înţelegerii de sine a omului este confruntată în epoca contemporană cu complexitatea unor situaţii de viaţă, cu noi ritmuri ale dezvoltării ştiinţei şi culturii, cu noi orizonturi în anticiparea şi constituirea aspiraţiilor de emancipare umană.

„Dicţionarul explicativ al limbii române”, prin ediţia sa din 1975 defineşte etica astfel: „ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală ale unei anumite clase sau societăţi”.

O înţelegere a eticii este critica pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a ne relaţiona faţă de patroni, angajaţi, colegi, clienţi, subordonaţi, furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane ci la calitatea acestor legături. Studierea eticii ca disciplină practica numită şi "etica aplicată" are o contribuţie foarte importantă atât în domeniul comerţului, dreptului cât şi al medicinii în care etica în afaceri, etica legală şi etica medicală sunt subiecte bine stabilite.

Sunt identificate 7 valori esenţiale pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere pentru o desfăşurare cât mai etică a activităţii sale, şi anume: "consideraţie faţă de semenii noştri, veghere în păstrarea standardelor etice, creativitate in economisirea resurselor şi în protecţia mediului, servirea clienţilor cât mai bine, corectitudine faţă de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociaţi, comunitate, transparenţă prin eliminarea minciunii în comunicarea cu partenerii, clienţii, furnizorii, personalul angajat, organele statului şi interdependenţa faţă de comunitatea în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea"; cât şi 12 provocări morale în viaţa de afaceri: "aprecierea demnităţii muncii, bunele relaţii în afaceri, deservirea impecabilă a clienţilor, moralitate în achiziţionare, moralitate în desfăşurarea competiţiei, tratarea personalului cu demnitate şi respect, remunerarea corectă a personalului, respectarea legilor, protejarea mediului înconjurător, încheierea de afaceri fără mituire, menţinerea onestităţii în afaceri, supravieţuire în schimbări majore"

Chiar daca un muncitor este cinstit sau onest şi are o înalta moralitate, exemplul dat de şefii săi şi de top-manageri îi pot determina să treacă cu vederea practicile neetice ale altora sau poate chiar să le adopte.

Top-managerii au puterea de a dicta politica unei organizaţii şi de a da tonul din punct de vedere moral. Ei au o mare responsabilitate de a folosi judicios această putere şi trebuie să servească drept modele de comportament etic pentru întreaga organizaţie, nu numai prin comportamentul lor de zi cu zi care trebuie să fie întruchiparea principiilor înalte de etică dar şi prin comunicarea în întreaga organizaţie şi prin încurajarea rezultatelor pozitive.

Etica este unul dintre acele subiecte care par a deveni cu atât mai incitante şi mai greu de pătruns, cu cât sunt mai acerb explorate. Tocmai de aceea am ales sa vorbesc despre „etica în afaceri” şi nu numai, ci şi datorită faptului că România după anul 1989 trece prin perioada de tranziţie, o perioada dificilă în care etica lipseşte cu desăvârşire în toate domeniile. Am considerat că cel mai important este sa te comporţi etic în tot ceea ce doreşti să întreprinzi. Astfel încetul cu încetul, nivelul corupţiei din ţara noastră se va diminua, important pentru România care din 2007 a devenit o ţară europeană.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA ETICĂ

1.1 Aspecte privind etica in afacerile internationale

Problemele de etică şi morală au fost abordate din cele mai vechi timpuri de marii învăţători şi profeţi care au întemeiat diferite religii: creştinismul budismul, mahomedanismul, confucianismul, precum şi de marii filozofi. În ultimele decenii se distinge o preocupare de a acorda eticii locul ce i se cuvine în procesul de conducere din toate domeniile, inclusiv în afacerile economice.

Termenul de etică provine din greaca veche (ethos = obişnuinţă, moravuri, caractere) şi are un dublu sens:

1 Disciplină ştiinţifică având ca obiect de studiu normele de comportament care reglementează relaţiile dintre oameni;

2 Ansamblul normelor care reglementează comportamentul oamenilor în societate, a regulilor ce trebuie aplicate pentru a practica binele în opoziţie cu răul şi a normelor a căror respectare este impusă prin obiceiuri şi deprinderi consacrate în societate.

1. „ Etica reprezintă un sistem de norme de conduită a oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a ceea ce este bine sau rău în relaţiile dintre oameni, în scopul stabilirii raporturilor folositoare, generatoare de stabilitate şi convieţuire pe bază de reprocitate”.

Etica reprezintă armonizarea relaţiilor dintre indivizi şi firmă, întreprinderi şi clienţi, întreprinderi concurente, ţări, organisme internaţionale şi ţări, etc.

Etica îndeplineşte atât rolul de judecată morală, cât şi de luare a deciziilor în condiţiile echilibrării problemelor care pot genera conflict.

În general, există două abordări de bază ale eticii afacerilor:

1 prima este de orientare religioasă şi presupune că în toate trebuie să fie urmate normele morale, corespunzătoare eticii religioase. Această abordare poate fi convenţional numită „abordare moralistă”, dar trebuie menţionat că între diferite religii există unele deosebiri în ceea ce priveşte conţinutul moralităţii;

2 cea de-a doua abordare are un caracter pragmatic şi presupune că activităţile omului, inclusiv afacerile economice, trebuie să fie etice şi să contribuie la conferirea durabilităţii activităţii, evitănd o serie de riscuri şi tensiuni.