Etica și Profesionalismul în Afaceri

CAP. I. PROFESIONALISMUL - COMPONENTĂ DE BAZĂ A ETICII ÎN AFACERI

Profesionalismul este socotit o ideologie relevantă pentru cei care lucrează în acelaşi domeniu. A exercita rolul de a coagula cerinţele comune ale unei profesii, întăreşte identitatea şi creşte stima de sine a membrilor unui grup profesional.

Profesie şi profesionalism

Tema pe care o tratăm se referă la sensurile conceptelor de profesionist şi profesionalism, precum şi la felul în care intervine etica în exercitarea acestor roluri. Există numeroase definiri ale profesiilor. Următoarea are o mare adecvare la cerinţele etice: o profesie este o ocupaţie pe care o au mai multe persoane organizate voluntar să îşi câştige existenţa prin slujirea directă a unui anumit ideal într-un mod moral permisibil, dincolo de ceea ce le cere nemijlocit legea, piaţa şi morala comună

Se pot câştiga bani dintr-o ocupaţie, dar asta nu înseamnă că orice ocupaţie din care câştigăm bani este o profesie. Faptul de a câştiga venituri este la rândul său definitoriu. Amatorii pot să aibă calităţi profesionale, dar nu îşi obţin veniturile de bază din practica de amator. În acelaşi timp, profesiile nu sunt organizaţii de caritate şi nu solicită altruism de la fiecare membru al grupului profesional. De obicei, organizaţiile altruiste sunt alcătuite din amatori. Acestora din urmă li se cere, conform moralei de rol, să se dedice fără avantaje materiale acţiunilor caritabile.

Există, de asemenea, ocupaţii cărora li se contestă statutul clasic de profesii, tocmai prin aceea că nu sunt exclusive sau nu au coduri care să conţină valori morale direct implicate în exercitarea profesiei. O obiecţie asemănătoare se poate aduce şi ocupaţiei numite: funcţionar public, deşi valorile acestei ocupaţii sunt directe şi precis legate de interesul public. Profesiile însă se schimbă. În ultimul deceniu s-a conturat o pregătire universitară direct axată pe afaceri sau pe administraţie publică, inclusiv în România. Ambele tind să treacă de la statutul de ocupaţii la cel de profesii.

Profesiilor le sunt necesare codurile etice. Pentru ca aceste coduri saă aibă autoritate morală, ele trebuie să aibă consimţământul tacit sau explicit al fiecărui membru. Uneori acest consimţământ este cerut la intrarea într-o profesie şi în lipsa lui persoana nu este acceptată sau, dacă îi încalcă principiile cadru, este exclus. Există cazuri în care anumiţi practicanţi ai unei profesii pun un monopol absolut pe regulile şi codul acesteia ajungându-se la ceea ce se poate numi mafie a prototipului unei profesii.

Dintre caracteristicile ideale ale profesiilor amintim :

a. Profesia presupune o cunoaştere a teoriilor domeniului, deci o pregătire

consistentă şi îndelungată.

b. Standardele de iniţiere, menţinere şi avansare a unei persoane în

competenţa profesională sunt stabilite de către corpul profesional.

c. Cea mai dură măsură de pedepsire pentru delicte profesionale este eliminarea din comunitatea profesională.

d. Rolul profesiilor este să ducă la satisfacerea unor nevoi sociale, deci practica profesională este legitimată de către comunitatea care beneficiază de rezultatele ei.

e. Membrii unui grup profesional sunt legaţi printr-un cod etic prin care se

stipulează, între scopurile centrale, şi cel al slujirii altruiste a societăţii.

f. Membrii unei profesii trebuie să aibă relaţii colegiale, iar comportamentul fiecărui membru este monitorizat colegial.

g. În cazuri de haos şi catastrofă, membrii unei profesii trebuie să fie

pregătiţi să se sacrifice, inclusiv să îşi rişte viaţa.

Profesioniştii unui domeniu care îşi exercită rolul în mod responsabil, cât mai

aproape de aceste cerinţe dobândesc un status recunoscut. Aceasta este problema că ei dau dovadă de ceea ce este socotit drept profesionalism.

Profesionalismul este socotit o ideologie relevantă pentru cei care lucrează în acelaşi domeniu. A exercita rolul de a coagula cerinţele comune ale unei profesii, întăreşte identitatea şi creşte stima de sine a membrilor unui grup profesional.

Profesionalismul este caracterizat prin:

1. Expertiză în exercitarea unei profesii.

2. Credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării profesiei.

3. Identificarea cu profesia şi cu cei din acelaşi domeniu.

4. Dedicaţia pentru o lungă parte a vieţii faţă de profesia aleasă.

5. Obligaţia morală de a lucra în serviciul clientului, evitând implicarea emoţională excesivă, arbitrarul şi tratamentul preferenţial nejustificat prin politicile domeniului.

6. Credinţa în capacitatea de autoreglare şi menţinerea colegială a standardelor profesionale.

1.2. Principii generale ale eticii profesionale

Profesioniştii sunt guvernaţi în principiu de legi şi reglementări specifice. Există multe cazuri în care, pe lângă normele legale, sunt necesare norme etice. În general aceste norme vizează, într-o societate democratică, următoarele tipuri de probleme: autoritatea profesională, practicile paterniste, drepturile clienţilor.

Unii specialişti neagă existenţa unei etici profesionale ca atare şi susţin că nu există decât etici aplicate diferitelor profesii.

Etica profesională este o disciplină reflexivă şi critică. Ea se află la intersecţia filosofiei moralei cu eticile particulare ale diferitelor categorii de profesii. Problema centrală a introducerii eticii în profesii, deşi există deja legi, se datorează faptului că legea acţionează de obicei după ce s-a produs încălcarea ei. Practicile etice sunt graniţă şi se presupune că ar trebui să acţioneze preventiv.

Etica profesională precizează practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup profesional, critică şi sancţionează malpracticile profesionale.