Evoluția și implicațiile investițiilor străine în România

CUVÂNT ÎNAINTE

Acum, când, calendaristic, omeirea se găseşte în pragul unui nou mileniu,atât din bilanţurile cât şi din prognozele care se fac vom putea desprinde cu uşurinţă o apreciere cvasiunanimă şi anume accentuarea interdependenţelor economice şi nu numai,atât în contextul economiilor naţionale,dar mai ales intre acestea.

Ştim de asemenea cǎ o asemenea evoluţie este obiectivǎ şi corespunde unui şir de transformǎri economice şi sociale pe care le-a produs mai ales în cea de-a doua jumǎtate a secolului XX,revoluţiile din ştiinţa şi tehnicǎ,din industrie,dar şi din societate.

România dupǎ cum este bine cunoscut,ocupǎ deocamdatǎ un loc modest în ierarhia ce reflectǎ nivelul de creştere economica al statelor lumii,de aceea este cu mai mult imperios necesar sǎ se foloseascǎ de acele forţe noi,aduse de era informaticii,pentru a-şi croi un fǎgaş favorabil de dezvoltare acceleratǎ.În plus la aceasta se adaugǎ şi deschiderea tratativelor de aderare la Uniunea Europeanǎ care susţine posibilitatea unei schimbǎri pozitive in localizarea poziţiei noastre pe plan mondial.

O trǎsǎturǎ a economiei contemporane constǎ în aceea cǎ,deşi factorii interni rǎmân decisivi, performanţa unei economii naţionale este condiţionatǎ într-o mǎsurǎ însemnatǎ de participarea la circuitul economic mondial,la afcerile internaţionale.

Dezvoltarea relaţiilor economice si adâncirea interdependenţelor economice se reflectǎ în diferite fenomene cantitative şi calitative din economia mondiala.Relaţiile economice internaţionale cunosc în prezent numeroase forme de manifestare;în aceastǎ privintǎ cele mai importante sunt:

-comerţul internaţional cu mǎrfuri tangibile;

-comerţul cu servicii;

-circulaţia internaţionala a capitalului şi alte relaţii financiare;

-cooperarea economicǎ internaţionalǎ;

-fluxurile monetar-valuatre etc.

Investiţiile strǎine directe de capital constituie una din formele cele mai rǎspândite ale fluxurilor financiare monetare.Investiţiile externe de capital constituie un factor complementar al creşterii economice,întrucât ele reprezintǎ eforturile proprii ale agenţilor economici interni.Alǎturi de plusul de capital investit,cu efecte corespunzǎtoare ale creşterii economice,investiţiile strǎine de capital stimuleaza transferul de tehnologie modernǎ,vector al dezvoltǎrii.Ele ajuta la echilibrarea balanţei de plǎţi a tǎrii în care se implanteazǎ.Investiţiile directe de capital îmbracǎ forme dintre cele mai variate şi pot acoperi toate sferele vieţii economice: producţie,servicii,comerţ,ştiinţǎ şi tehnologie,banci,asigurǎri etc.Ţǎrile aflate în plin proces de dezvoltare manifestǎ un interes major pentru investiţiile in producţie,tehnologii avansate şi pregǎtirea cadrelor.

Deşi au cerscut investiţiile şi în ţǎrile în curs de dezvoltare,creşterea lor este mai mare în cadrul grupului ţǎrilor dezvoltate.Mai mult, unele ţǎri în curs de dezvoltare cu surplus de capital, în general cele exportatoare de petrol, investesc mai mult în ţǎrile dezvoltate decât în cele în curs de dezvoltare. Fenomenul cel mai caracteristic al economiei mondiale,sub aspectul fluxului investiţiilor de capital,este dominaţia triadei:S.U.A-U.E.-Japonia şi schimbarea continuǎ a raporturilor de forta financiarǎ între acestea.

Rolul Triadei în economia mondialǎ, mǎsurat prin investiţii strǎine directe,este în creştere. Ponderea Triadei în investiţii este mai mare decât ponderea sa în fluxurile comerciale şi aceastǎ discrepanţǎ va creşte în viitor. Prin urmare, dacǎ la începutul anilor ’80 era dificilǎ caracterizarea S.U.A-U.E-Japonia ca o triadǎ,la sfârşitul deceniului nouǎ, Triada s-a afirmat ca fiind un nou fenomen.Dacǎ actualele tendinţe continuǎ, va apǎrea un nou tablou de distribuire a volumului de investiţii strǎine directe, în care U.E. va depǎşi S.U.A, atât ca exportatoare cât şi ca importatoare de capital, iar Japonia va depǎsi S.U.A, ca ieşiri de investiţii directe de capital.

Cap. I. Conţinutul, sursele şi formele investiţiilor internaţionale

1.1. Definiţia investiţiei

În sens economic,investiţiile reprezintǎ ansamblul cheltuielilor orientate spre achiziţionarea bunurilor capital, în vederea sporirii avuţiei societǎţii. Spre deosebire de bunurile de consum bunurile capital nu satisfac în mod direct nevoile umane,dar contribuie la crearea de noi bunuri, fie de consum final, fie tot de investiţii.Într-o accepţiune largǎ, investiţiia reprezintǎ orice decizie de cheltuire care conduce la dobândirea unui activ (real sau financiar), în vederea obţinerii ulterior a unui flux de lichiditǎti.

Conceptual, investiţiile cuprind în principal cheltuieli cu activele fixe achiziţionate sau cedate, înlocuite şi reconstruite sau cele modernizate.În categoria investiţiilor se cuprind şi cheltuielile aferente activelor fixe necorporale.

Pentru agentul economic investiţia este în primul rând o decizie de a imobiliza o parte din capital în vederea obţinerii unei rentabilitǎţi viitoare optime.Procesul investiţional presupune afectarea la un moment dat a unei cantitǎţi de monedǎ într-o direcţie susceptibilǎ de a procura venituri în mai multe perioade viitoare succesive.Din punct de vedere financiar, investiţia se caracterizeazǎ prin cheltuieli relative mari la un moment dat şi prin intrǎri de fonduri în toate perioadele de exploatare viitoare ale acestora.

Pentru adoptarea deciziei de investiţie trebuie sǎ se compare cheltuielile iniţiale de investiţie cu încasǎrile previzibile a se realiza şi sǎ se acopere acel proiect de investiţie a cǎrui rentabilitate este superioarǎ costului.Totodatǎ trebuie sǎ se aibǎ în vedere recuperarea într-un termen cât mai scurt a sumei investite.Prin urmare, în selecţionarea proiectelor de investiţii trebuie sǎ se tinǎ seama de criteriul rentabilitǎţii, al riscului şi al lichiditǎţii.