Fundamentarea, elaborarea, implementarea și evaluarea strategiei la SC Maxi-Sim SA

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Una dintre trăsăturile definitorii ale societăţii contemporane este schimbarea în sens general, manifestată pe toate planurile activităţii umane. Ea afectează în mod direct desfăşurarea activităţilor organizaţiilor obligate să se reorienteze frecvent, să se adapteze continuu pentru a face faţă schimbărilor produse în interiorul lor şi în mediul lor de acţiune şi determinate în principal de progresul ştiinţific şi tehnic actual, de competiţia acută manifestată la nivel naţional şi mondial, de modificarea nevoilor şi gusturilor oamenilor dar şi de tendinţele din economie şi societate.

Dezvoltarea semnificativă a proceselor de management începută în perioada 1970-1980, sub forma de « planificare pe termen lung », « planificare, programare, bugetare », « business policy », s-a accentuat datorită influenţei mediului extern şi a mediului intern în formularea şi implementarea strategiilor şi planurilor.

În procesul de fundamantare a strategiei, managerii sunt confruntaţi cu problema stabilirii corelaţiei între caracteristicile organizaţiei şi mediul în care aceasta evoluează, înţelegerea acestei corelaţii constituind un factor care condiţionează viabilitatea organizaţiei informative asupra caracteristicilor şi mutaţiilor mediului ambiant, diversităţii de manifestare a factorilor de mediu, intensităţii impactului pe care o au anumite categorii de factori asupra dezvoltării organizaţiei au rolul de a contribui la adoptarea deciziilor de adaptare a organizaţiei la cerinţele mediului ambiant.

Scopul şi sarcinile lucrării. Managementui strategic se situează, într-un câmp de preocupări vaste, cum este organizaţia, considerată faţă de mediu ca o entitate holistică, globală şi deschisă. Ca entitate globală, în cadrul organizaţiei, un subansamblu nu poate fi privilegiat în detrimental altora, iar ca entitate deschisă ea este formată din subisteme tehnico-economice, organizatorice, sociale, puternic interdependente. Ca entitate holistică, graţie acestor interdependenţe, organizaţia devine ,,mai mult" decât suma algebrică a componentelor sale de natură organizatorică.

2) Analiza mediului extern;

3) Analiza mediului intern;

4) Formularea obiectivelor;

5) Formularea strategiilor;

6) Elaborarea programelor;

7) Implementare;

8) Revizie şi control.

In mod tradiţional operaţiunea de efectuare a unui diagnostic strategic presupune reperarea pericolelor şi oportunităţilor din mediul firmei şi punerea lor în relaţie cu punctele slabe şi forte ale acesteia. Din această relaţionare se conturează orientările strategice posibile pentru îndeplinirea obiectivelor firmei analizate.

Stabilirea diagnosticului strategic al firmei comportă deci un demers iterativ, cu frecvente întoarceri în timp, comparaţii, delimitări ale unor relaţii de cauzalitate între factorii şi fenomenele studiate, în vederea definirii unor strategii armonioase, care să îmbine ceea ce se doreşte a se realiza cu ceea ce este practic posibil de realizat.

Suportul metodologic al lucrării. Lucrarea prezintă terminologia, principiile şi tehnicile de bază care definesc şi caracterizează strategia şi managementul strategic al organizaţiei, fundamentarea, elaborarea şi implementarea strategiei la nivelul societăţii prezentată în capitolul II.

Structura tezei. In introducere este argumentată actualitatea, definit scopul şi sarcinile lucrării , prezentată inovaţia ştiinţifică a lucrării precum şi semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării.

Capitolul I - intitulat Strategia şi managementul strategic al organizaţiei - detaliază conceptul de strategie, componentele strategiei, tipologia strategiilor, determinanţii contextuali (exogeni) şi interni (endogeni) ai strategiei. Tot în acest capitol se definişte managementul strategic al organizaţiei, avantajele şi limitele ale managementului strategic. Practic în procesul de fundamantare a strategiei, managerii sunt confruntaţi cu problema stabilirii corelaţiei între caracteristicile organizaţiei şi mediul în care aceasta evoluează, înţelegerea acestei corelaţii constituind un factor care condiţionează viabilitatea organizaţiei informative asupra caracteristicilor şi mutaţiilor mediului ambiant, diversităţii de manifestare a factorilor de mediu, intensităţii impactului pe care o au anumite categorii de factori asupra dezvoltării organizaţiei au rolul de a contribui la adoptarea deciziilor de adaptare a organizaţiei la cerinţele mediului ambiant.

Mediul ambiant include toate elementele exogene organizaţiei de natura economică, managerială, tehnică şi tehnologică, politică, juridică, demografică, culturală, ştiinţifică, psihosociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor.

Factorii de mediu au fost structuraţi pe două niveluri:

- primul nivel de structurare, numit micromediu, redă impactul imediat şi direct pe care anumiţi factori îl au asupra organizaţiei;

- cel de-al doilea nivel, numit macromediu, influenţeaza organizaţia pe termen lung şi într-o manieră indirectă.