Head-Hunting

I. HEAD HUNTING-UL – METODA INOVATIVĂ DE RECRUTARE

Cu foarte multa vreme în urmă, undeva, prin Nigeria, Indonezia şi Taiwan, existau nişte oameni care se numeau ''vânători de capete'', pentru că identificau potenţiale victime din triburile duşmane, după anumite criterii, apoi, într-o manieră structurată şi cu multă tenacitate şi perseverenţă, le vânau, iar capetele lor le duceau şefului de trib ca trofee.

Astăzi, pe plaiurile mioritice, pentru ca ne place atât de mult să preluăm terminologia anglo-saxonă în toate domeniile de afaceri, “vânătorii de capete'' se numesc head-hunteri, fiind cei care vizează atragerea ''trofeelor'' umane, a celor care se dovedesc a fi adevărate valori pentru companiile în care lucrează.

Head-hunting-ul este un proces de cooptare a angajaţilor doriţi într-o corporaţie anume- spun corporaţie, deoarece la începuturile sale, head-hunting-ul era utilizat cu precădere de marile corporaţii din ţările dezvoltate, acest proces luând un avânt şi spre ţările Est-Europene, chiar şi în companiile mai mici, care au înteles că e nevoie de angajaţi performanţi, astfel că îşi permit să investească mai mult în procesul de recrutare.

Head-hunting-ul nu este un simplu proces de recrutare, care implică crearea ofertei de muncă, selecţia CV-urilor venite, programarea candidaţilor care corespund cerinţelor la un prim interviu şi angajarea candidatului potrivit. Head-hunting-ul, este folosit de regulă pentru poziţiile de middle management sau top management. Managerul unei companii se adresează unei agenţii specializate în head-hunting, îi face o listă cu angajaţii de la firmele concurente, despre care ştiu că sunt foarte buni în domeniul lor, spunându-i head-hunter-ului că pe unul dintre aceia îi doreşte în compania sa, plătind astfel un comision agenţiei de head-hunting. Pentru ca head-hunterii să aibă succes în această "vânătoare de capete", oferta salarială a companiei care doreşte candidaţii respectivi, trebuie să fie cu cel puţin 20% mai mare decât ceea ce are omul respectiv în prezent.

Din alt punct de vedere (conform Wall-Street) head hunting-ul este un concept relativ nou pe piaţa locală de recrutare şi consultanţă, fiind cunoscut şi sub denumirea de „executive research”.

Potrivit lui George Butunoiu, există însă două puncte de vedere relativ diferite ale acestei noţiuni. Există persoane care consideră head hunting-ul doar ca activitate informală a „executive search”, şi anume recrutarea managerilor exclusiv prin abordare directa, şi persoane care vad procesul de head hunting numai atunci cand recrutează o persoană anume desemnată de către client.

Teoretic, head hunting-ul nu e limitat numai la poziţiile de conducere, un preşedinte de companie poate să ceară ca şi o secretară sa fie recrutată prin direct search, şi să platească 20.000 de euro pentru asta, explică George Butunoiu. Totuşi, se face o „autofiltrare” prin preţ, deoarece puţine firme şi-ar permite să platească această sumă pentru o poziţie de entry level. Se mai apelează la head hunting şi când se recrutează poziţii foarte specializate, care nu sunt, totuşi, de conducere: un inginer dintr-un domeniu de vârf, sau un geniu în informatică.

În prezent, head hunting-ul reprezintă aproximativ 15% din volumul pieţei totale de recrutare, însă este dificilă o estimare luând în considerare faptul că serviciile de recrutare, închiriere de personal sau alte servicii legate de HR nu pot fi disociate cu exactitate. La sfârşitul anului 2007 piaţa de head hunting a fost estimată la 20 milioane de euro.

II. ETAPELE UNUI PROCES DE HEAD HUNTING

Etapele urmate în desfaşurarea unui proces de head hunting sunt uşoare şi aproape banale, este de părere George Butunoiu.

Etapa 1: Are loc întâlnirea cu clientul şi se stabileşte, în funcţie de afacerile pe care le conduce şi atractivitatea domeniului, ceea ce îşi doreşte. Încă de la început se precizează cu claritate ce se doreşte de la acel om.

Etapa 2: Se stabileşte împreună cu clientul o listă cu companii în care pot fi găsiţi candidaţii potriviţi şi se urmăreşte poziţiile ocupate de aceştia.

Etapa 3: Se contactează „persoanele din acel target list” şi se discută cu ele. Un factor important de luat în calcul este că în firmele de head hunting termenul „interviu” este evitat.

Etapa 4: După o primă întrevedere cu candidaţii se discută din nou cu clientul. După analiza primelor două întrevederi, ţinând cont de cerinţele fiecărei părţi, discuţiile sunt reluate.

Etapa 5: Cei mai buni candidaţi sunt prezentaţi clientului şi au loc întrevederi pentru a stabili cu exactitate care sunt cerinţele şi responsabilităţile fiecărei părţi.

Etapa 6: Este ales cel mai bun candidat care semnează şi contractul de angajare cu respectivul client.

Etapa 7: După încheierea propriu-zisă a procesului de head hunting, firma are obligaţia de a păstra legătura atât cu clientul cât şi cu noul angajat pentru a se asigura de buna desfăşurare a lucrurilor.

Un proces de head-hunting poate dura de la 3 zile până la câţiva ani, susţine Butunoiu.

Cum ajungi în vizorul head-hunterilor:

- Lucrezi la o firmă concurentă celei pentru care aceasta vânează;

- Eşti unul dintre cei mai buni din breaslă, astfel că ai fost vizat de către concurenţă;

- Ai avut rezultate remarcabile pe plan profesional, ceea ce te recomandă ca unul dintre cei mai râvniţi specialişti din sectorul în care activezi;

- Compania concurentă a studiat profilul tău, inclusiv modul tău de lucru, considerând că te potriveşti foarte bine tiparului cerut de aceştia;

Pe lângă acestea, iată încă opt ”trucuri” pentru a intra în atenţia head-hunterilor:

- postează CV-ul pe cât mai multe site-uri de recrutare;

- ai puţină răbdare şi aşteaptă să capeţi experienţă (e greu de presupus că te va vâna cineva după numai doua luni de activitate);

- documentează-te, pregăteşte-te continuu;

- nu rata nicio ocazie de a te face remarcat - mergi la seminarii, traininguri, work-shopuri ia cuvântul la manifestările la care participi (timiditatea nu te va face cunoscut);

- chiar dacă nu-ţi place, lasă modestia la o parte (uneori chiar trebuie să subliniezi că datorită ţie firma a avut de câştigat);